Noaptea miracolelor

Scîrțîia zăpada sub pașii lor, scîrț, scîrț. Vă mai amintiți? Se auzeau după miezul nopții, tot mai mulți. Apoi se umplea satul de guițatul porcilor. Spre dimineașă se potoleau. Dacă ieșeai să vezi, vălătucii de aburi se ridicau din toate curțile și fumul, din hornuri, fuioare spre cer. Mirosea a porc pîrlit, a paie calde și a sînge. Pe acolo trecuse măcelul. Spre seară mirosul se schimba, în ceva dulce, amețitor. Din cuptoare se scoteau cozonacii îndulciți cu miere și lapte în care s-au fiert frunze de lămîi.

Mă așez cu părintele Nicolae la povești și-mi spune, încet-încet, cum s-a întîmplat.

Pe atunci era preot într-un sat de munte, sărac și-mprăștiat ca și Calea Lactee pe stînci. Aveau doar doi copii, nu i se născuseră toți. Nevasta încă alăpta. Spre seară, un amărît i-a bătut la poartă și i-a cerut o bucată de pîine. Pîinea, știți că atunci era la mare căutare. Se dădea pe cartelă, și pîinea și făina. O terminai, gata, nu mai primeai alta. Iar în vîrful muntelui era și mai greu.

Părintele Nicolae a intrat în casă și s-a uitat la bucata de pîine pe care o mai avea. Dacă o tăia să o împartă cu călătorul, le rămînea prea puțină, iar pentru el, neîndestulătoare. Așa că iese cu toată bucata la poartă și i-o dă omului. Apoi intră în casă și-i pregătește pe toți de culcare. Nu i-a mai spus și nevestei că a dat din casă ultima bucată de pîine, să n-o supere înainte de a adormi. Dar părintele s-a culcat cu grija asta, de unde să facă rost de pîine dis de dimineață, înainte să se scoale nevasta și copiii.

S-a trezit în zori, că cineva îi bătea în ușă. Era cîntărețul de la biserică. A intrat, a dat binețe și s-a așezat. Făcuse ceva drum prin zăpadă! Dar ce vînt te-a adus, omule, așa de dimineață îl întreabă părintele. Nevasta, zice cîntărețul, o făcut pîine caldă și cum o scos-o din cuptor m-o trimis să vă aduc, că o știe pe doamna preoteasă cu copii și cu alăptat. No, ia de aici părinte desagile.

Și-n ele, omul adusese două pîini mari învelite în ștergare.

Altă dată, vine la părinte o femeie nevoiașă să-i ceară ajutorul. Trebuia să-l trimită la școală pe copil și nu avea cu ce să-i plătescă internatul. Preotul îi dă banii strănși pentru plata curentului electric de la biserică. Exact 150 de lei cît avea de plata, i-a dat femeii. Ce-o fi o fi, și-a zis părintele și n-a mai spus la nimeni.

Au trecut cîteva zile și pe cînd dădea mîncare la porci, vine un sătean pe la spatele lui și-l tot bodogăne cu nu știu ce treabă, zicea că îi făcuse nevasta să nu mai bea și alte povești. Părintele a zis, încurcat între porci și om, bine, bine că nu mai bea! Dar eu, zice omul, am venit să te răsplătesc pentru ajutor. Lasă-mă-n pace zice preotul, dacă ai ceva de lăsat, lasă pe frigider în casă și du-te, nu vezi că am treabă? Și uitase părintele Nicolae de treaba cu nevasta omului, trecuse ceva timp de atunci.

Dar cînd s-a dus în casă, părintele a găsit pe frigider exact 150 de lei. Avea cu ce să plătescă curentul electric la biserică.

Era ajunul Crăciunului și oamenii lucrau la acoperișul noii biserici. Erau vreo 5. Se apropia seara și preoteasa le pregătea masa. Omule, îi spune preotului, să pregătești banii că e ajunul și trebuie să plece și oamenii ăștia cu ceva acasă, la familiile lor. Dar preotul nu îndrăznea să-i spună nevestei că nu mai avea niciun chior în cutia bisericii, că nu mai avea niciun ban.

A pornit totuși spre biserică, să-i cheme pe muncitori la masă. I-a strigat și împreună cu ei, au pornit spre casă. În urma lui, pe șanț, venea o femeie, una dintr-o familie care nu prea dădea pe la biserică. Și-l strigă, părinte, părinte. Ei, ce-i, zice părintele într-un tîrziu. Numai de ea n-avea chef atunci, cînd ține el slujbă nu știe să vină la biserică! Părinte, stai așa, zice femeia, că am să-ți zic ceva. Avea o mînă în șorț și cînd părinele s-a oprit în loc, femeia a lăsat șorțul și i-a întins ce ținea în mînă: era un cocoloș de bani, 20 de milioane în banii de atunci, legați cu un elastic. Îi trimiseseră copiii ei din Spania, pentru construcția bisericii.

Iar poveștile părintelui Nicolae din Soporul de Cîmpie, chiar s-au întâmplat.

Să aveți un Crăciun fericit și să primiți, cum se cuvine, miracolele.

Textul a fost publicat pe Conta.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s