Ce spune un francez despre relația intelectualului urbanizat cu țăranul român. Vezi că are dreptate!

Aseară, la Turnul Croitorilor, antropologul Claude Karnoouh la lansarea cărții sale (Inventarea poporului-națiune. Cronici din Romania și Europa Orientală – 1973-2007, Idea Design & Print) a făcut senzație. Tipul are peste 70 de ani și un stil atît de vivace că-i bagă pe mînecă pe mulți colegi de-ai mei, mult mai tineri.

OK, cartea n-am citit-o încă, dar să vă povestesc ce știu despre ce face profesorul. A studiat, impropriu spus, mai degrabă i-a cunoscut bine, a trăit cu țăranii maramureșeni cam o sută de ani, timp în care noi îi uitasem.

Apoi s-a apucat să scrie despre toate astea și la sfîrșit unii l-au hulit, alții i-au spus că e literatură (și ar fi minunat dacă ar fi așa, cum recunoștea CK), alții i-au zis că nu se pricepe la folclor și, prin urmare, probabil că n-are cum să înțeleagă țăranul român.

Ideea e că omul acesta a înțeles (culmea, și fără a fi folclorist!) cum este țăranul român, ce nu mai poate fi, ce a pierdut și de ce. A înțeles dansînd cu ursul și nu de pe un scaun din bibliotecă, ce rădăcini aveam dacă nu le pierdeam și cum se duce naibii grandoarea sublimă a acelei lumi.

Este un antropolog și radiografiază curat ce vede, după care ne spune verde-n față: țăranul este folosit astăzi, ca și curvele la care te duci, faci sex, te liniștești și te întorci la nevastă, unde duci viața burgheză mai departe.

Da, cam asta facem.

Numai că, zic și eu, mă bag în vorbă, s-ar putea ca din excursiile astea să iasă ceva și încet-încet, îmburghezitul să priceapă că dacă nu o ajută pe curvă să trăiască nu mai are la cine să mergă și uită cum e.

Știți cum spunea Caragiale cînd fiul său Mateiu o lua razna și își tot alcătuia arbori genealogici aristocratici mergînd pînă la porfirogeneți: fiule, vezi-ți de treabă, uită-te bine în creștetul meu și vezi că mai am urma tăvii cu plăcinte pe care o purta tata!

Iar zeflemeaua lui Caragiale la adresa societății urbane încropite repede era a unui țăran adevărat.

Eh, și Brâncuși. Ce țăran splendid! S-a întors și a înfipt în pămîntul de acasă cele mai importante sculpturi ale lui. Așa cum ar fi sădit un măr sau un prun.

Apoi, știți, domnule Karnoouh, că și pe un biet toiag au început să crescă frunze.

Dacă ne străduim un pic, poate și ajutați de criza asta, ne revenim din sminteală, că n-am avut amețeli decît preț de-o generație.

Poate.

Fotografiile aparțin, în ordine, următorilor: 1 – Claude Karnoouh (în centrul imaginii) și 2, 3 – Ciprian Mihali (imagini de la lansarea cărții)

Anunțuri

3 gânduri despre “Ce spune un francez despre relația intelectualului urbanizat cu țăranul român. Vezi că are dreptate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s