Mai alegeți-l și pe Iisus, nu doar pe Barabas, ce naiba!

România a devenit țara în care artiștii se sinucid, iar „parașutele” prosperă. Mălina Olinescu, Madălina Manole, Roxana Briban… au alunecat mai întîi în uitare și apoi în gol. Poate că singurătatea lor a fost de mai multe feluri, dar dacă publicul umplea o parte din ea, poate că femeile acestea s-ar fi ridicat din nou. Fiecare dintre ele au bătut pe la ușile televiziunilor, caselor de discuri, teatrelor. Nu li s-a răspuns. Noi nu avem nicio vină?

Vorbim de o nouă generație, așteptată, în politică, în medicină, în educație, în afaceri. De ce nu vorbim și de o generație așteptată de artiști? Cine sînt ei, cine pot fi ei? Ei bine, ca și în poltică, cei buni nu mai apar, sau n-au apărut încă. Răzbat pe la concursurile tv, în revistele de artă avangardistă sau îi scoate Tatulici de prin te miri ce colțuri ale uitării. Dar o generație așteptată trebuie promovată, ajutată să se impună. Iar acest lucru nu se întîmplă.

Televiziunile comerciale, în general își bat joc și de puținul bun-gust care a mai rămas. De dragul raitingului scot tot felul de personaje bizare care n-au nimic de-a face cu muzica sau cu altceva. Sînt promovate vedetele care au nume de rezonanță în mediul bîrfei capitalei, nu oamenii normali care muncesc de la 5 ani pe scenă, cei care au dovedit că viața lor este arta spectacolului sau muzica pur și simplu.

Iar responsabilitatea pentru distrugerea bunului gust și sminteala minților românilor o are și presa. Televiziunile și radiourile în primul rînd. Ele au prostit o națiune întreagă băgîndu-i pe gît femei stupide și maneliști infecți.

Veți spune, dar națiunea asta cerea! Ei bine, poate că cerea și etnobotanice și alcool și sînge și jocuri de noroc, de aceea, cererea nu este un argument.

Mulțimea l-a cerut pe Barabas, nu pe Iisus, dar din asta noi n-am învățat nimic?

Uitarea unor artiști valoroși, care muncesc serios pentru arta lor, este o crimă pe care societatea o face în fiecare zi.
Și o face înspre pierzania ei.

Dacă ar fi să dezlegăm nodul problemei, cred că ar trebui să înțelegem cum funcționează societatea românescă în toate domeniile ei și să recunoaștem adevărul: noi ne promovăm prietenii nu valorile. Oriunde am fi, asta facem. În politică, în muzică, la ghișeul de bilete, la conducerea ministerelor, la guvern, la parlament, în școala de cătun, în universități, în bănci sau la construcția de drumuri.

De aceea nu avem nicio guvernare performantă, nici universitate de top 500, nici educație de calitate, nici presă corectă nici afaceri de succes nici drumuri bune, nici servicii ca lumea.

Cîte unul mai tare răzbate printre buruienile societății, și cu exemplul lui se umple golul de minciună lăsat de toți ceilalți. Ori asta nu schimbă serios lumea în care trăim. Nu o face mai bună, mai frumoasă. Trebuie să înțelegem că degeaba ne punem prietenul primar, dacă nu e bun pentru asta ne face mai mult rău, degeaba ne punem soția șef de cabinet dacă nu reușește să organizeze nici măcar o singură conferință de presă într-un mandat întreg. Degeaba punem șoferi cu pile la transportul în comun pentru că ei doar fură motorina din rezervoare, degeaba punem obedienții partidului șefi la agenții pentru că ei nu știu decît să ia mită, degeaba îi ajutăm pe ei dacă nu ne ajutăm pe noi! Toate opțiunile greșite, toate deciziile care nu se iau în funcție de competențele fiecăruia se întorc împotriva noastră.

În cazul televiziunilor, publicul a putut să gîndescă de fiecare dată cînd la știri se anunță sinuciderea unui artist: dar pînă acum ni l-ați arătat vreodată?

Într-un sistem atît de complicat cum este societatea umană, greșelile se întorc întotdeauna înzecit.

Va trebui ca voi, cei care ați înțeles asta să-l alegeți pe Iisus pentru ca lucrurile să se schimbe. Barabas e o chestiune de scurtă durată.

Anunțuri

5 gânduri despre “Mai alegeți-l și pe Iisus, nu doar pe Barabas, ce naiba!

  1. apropos de chestia asta: am urmarit cu mare atentie vocea romaniei si, cum de altfel era de asteptat, am fost teribil de amuzat sa vad ca juriul este format din 4 „muzicanti” submediocrii care canta ca niste cizme ponosite si au impresia ca’s mari artisti. Este amuzant sa’l vezi pe Moga, de exemplu, cum sta calare pe pian si le spune unor concurenti care canta de 10 ori mai bine ca el (desi, chiar si ei sunt mediocrii) ca nu au atins „acuta” (am observat ca asta e termenul lor preferat) cum trebuie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s