Anturajul lui Boc și mafia din lumea a treia. Ce s-a întîmplat?

Motivarea arestării primarului de Cluj (vezi aici), Sorin Apostu arată ca desprinsă dintr-un roman despre lumea coruptă a Americii de Sud. (Am citit recent o carte relevantă pentru acest subiect, „Orașe corupte”, v-o recomand!)

Aflăm din cele 17 pagini ale motivării procurorilor că primarul acestui oraș de elită (știți, Clujul candidează pentru capitala culturală a Europei?!), el însuși profesor universitar, avea relații dubioase, lua șpagă pînă și de la oamenii cu lubenițe, se îmbrăca pe banii unor clienți sau se distra în concedii pe banii lor. Vorbea la telefon din parcări, negocia șpaga, avea un anturaj la rîndul lui șpăgar, aflăm, așadar, că erau o clică de profitori.

Ecourile acestei arestări au depășit deja granițele țării, iar mizeria care înconjoară cazul îl pune pe premierul Boc într-o lumină foarte proastă. În tot orașul se vorbește despre asta, în autobuz, la magazin sau la restaurant. Deunăzi, cineva mi-a spus că primarul în ultima vreme obișnuia să se ridice de la masa restaurantului său, fără să plătească. Pînă acolo s-a ajuns, ca oamenii lui Boc să fie descriși astfel. Nu știm dacă este sau nu adevărat, dar din punct de vedere al imaginii, politicienii implicați au devenit toxici. Politica înseamnă încredere, solidaritate, emulație populară, nu dispreț și ură.

Îmi e greu să-mi explic, nu cum de a ajuns Apostu aici, ci cum de și-a ales premierul o echipă ca asta.

Ce s-a întîmplat cu Emil Boc, absolvent de filosofie, băiat de nota zece, crescut cu bun simț de părinții din Răchițele, politician de carieră, tovarăș de luptă – alături de presă – în războiul cu corupția din PSD pînă în 2004?

Ne putem întreba, ce s-a întîmplat cu vigilența lui, cu inteligența lui, cu conștiința lui?

Știu că presa din București îl zugrăvește ca fiind un tip ridicol și incapabil. Dacă l-ar fi cunoscut pe Boc cel de dinainte de a fi lider de partid și mare șef în politică, s-ar întreba și ea ce s-a întîmplat între timp? Cum a ajuns Boc să conducă o echipă de șmerari și șpăgari de ultimă speță, așa cum reiese din motivarea procurorilor?

Am putea presupune că nu știa. Poate nu știa că oamenii lui luau mită (deși știa aproape tot partidul).

Dar ar fi putut ști ce fel de oameni sînt, care este profilul lor comportamental, nivelul aspirațiilor, calitatea lor umană! Pentru că dacă așa stau lucrurile, cum ni le descrie ancheta procurorilor, nu poți să nu te întrebi ce căutau oamenii aceia în echipa lui? Cum de exact aceia erau preferații, prietenii, colegii de încredere, cei pe care îi gira și-i cultiva. Cum și-a construit Emil Boc anturajul ultimilor ani? Pe baza căror criterii?

Politica așa cum o văd teoreticienii naivi se face prin asocierea liberă a unor oameni care împărtășesc aceleași idealuri, aceleași valori. Vor să schimbe lumea, sau să o organizeze mai bine. Vor să dea ce e mai bun din ei.

Ce valori și ce idealuri aveau oamenii aceștia, oameni cu care Emil Boc stătea la masă, făcea politică, împărțea Primăria, weekend-urile și timpul petrecerilor? Nu știm cît de solide sînt dovezile de la dosar, din punct de vedere strict juridic, dar ele au relevanță pentru calitatea politicienilor la această oră. Nu cred că procurorii riscau să se joace cu un asemenea dosar, iar dovezile lor sună al naibii de urît.

Poate că, dacă Emil Boc ieșea într-o zi în fața Primăriei și chema un trecător pe care să-l facă primar în locul lui, nimerea mai bine decît a făcut-o cultivînd și crescînd o astfel de echipă.

Uman, aș încerca să-l înțeleg pe Emil Boc. Să înțeleg că era singur la început și că orice mînă de ajutor era binevenită. Să înțeleg și că te mai înșeli asupra prietenilor – și mie mi s-a întîmplat de atîtea ori – care dintre noi nu ne-am trezit cu surprize?!

Dar te trezești, te trezești tu singur, nu aștepți să te trezească procuratura! Ești politicianul care-l întreba pe Adrian Năstase din ce și-a plătit elicopterul cu care a mers la Neptun, nu-l poți întreba pe Apostu cu ce și-a plătit vacanțele în Dubai, Grecia, Austria? De unde are casele, mașinile, de unde i se trage prosperitatea? Soția lui Sorin Apostu făcea în trei minute banii pe care soția lui Boc îi face mergînd în fiecare zi la facultate, timp de trei ani.

Chiar nu te întrebi nimic?

Și, apoi, e imposibil să nu găsești o cale cinstită de a face politică. Eu aș căuta-o, măcar de acum încolo.

Anunțuri

11 gânduri despre “Anturajul lui Boc și mafia din lumea a treia. Ce s-a întîmplat?

  1. partidele, la noi, nu sunt comuniuni de idealuri nobile (solidaritate, intr-ajutorare, bunastarea natiei, si alte fleacuri dintr-astea), ci sunt comunitati de interese imediate, concrete, pragmatice, pecuniare, personale si de grup restrans. Platon spunea ca seful unei comunitati trebuie ales dintre acei cetateni cu calitati morale care NU is doresc sa conduca polisul. Un filosof iesean, Liviu Antonesei, l-a contrazis vehement pe Platon, publicand la Polirom cartea O prostie a lui Platon, in care critica naivitatea grecului de a crede ca oamenii politici adevarati sunt cei care NU doresc sa ajunga sefi…

    Mentalitatea noastra mioritico-balcanico-ortodoxo-bolsevico-pragmatica a promovat si promoveaza in mod constant asemenea modele culturale de un pragmatism indoielnic. Daca nu esti corupt, atunci ce dracu cauti in politica? Daca nu ai de acoperit fraude, de facut alte fraude, de ce nu ramai la tine acasa? Cred ca asa gandesc politicienii nostri de partid. Partidele sunt clanuri, in care fraierii platesc cotizatii si asteapta sa fie bagati in seama, iar tupeistii se afirma bombastic cumparand si vanzand iluzii si minciuni. Orase corupte este o carte care merita citita, dar cred ca propunerea mea veche de a face educatie antifrauda prin predarea la universitati a metodelor de fraudare ramane in picioare. O voi repeta mereu, cu riscul sa primesc tot mereu acelasi raspuns tamp: cum adica, sa ii invatam sa fure? Da, zic eu, sa ii invatam cum se fura, pentru a sti ca se stie, pentru a descuraja smecheria de doi bani si istetimea de gang… Totul e o problema culturala in ultima instanta, si ma bucur ca Olanda si Finlanda ne-a pus o talpa la Schengen…. La fiecare talpa pusa mai cade cate un clan de excroci. Asa ca speranta mea e in atitudinea UE fata de noi. Nu exclud necesitatea unui comisar european la interne, la DNA sau la Procuratura generala. Independenta si suveranitatea se rezuma, se pare, la dreptul de a fura in voie, fara sa fii deranjat, dupa cum mult clamata autonomia universitara inca inseamna ca seful institutiei face ce vrea cu banii, isi ofera salariul de care crede el ca are nevoie sau ca il merita, etc. Indemnizatia de conducere pentru functia de rector este de 800-1000 de lei pe luna. Pentru aceasta suma se bat oare zecile de candidaturi de la UBB, si din alte universitati mari? Miram-as…

  2. ce s-a intimplat?
    presa, marea presa clujeana nu stia nimic? atita ipocrizie nu am mai vazut.
    ma tot mir.
    iar activistul de Boc,caruia ii plingi de mila, are locul lui, sa stea linistit.
    este un om de valoare in Cluj, pe care il cheama Morar.

    1. Corina, eu nu-i plîng de milă, dimpotrivă, il acuz pentru anturajul său! Iar presa? De doi ani nu mai sînt in presa locală, iar anchetele se fac de instituțiile de presă,care pot susține investigațiile. Dar ele au fost fie indiferente fie aservite Primăriei. Nu pot sa-ți dau un raspuns, pentru ca nu mai fac parte din vreo redacție.

      1. eu nu te-am acuzat pe tine si imi cer scuze daca a sunat asa. stiu ceva ziaristi care se dau loviti de citeva zile incoace, mai exact au disparut, brusc. plus toata aceasta mirare care pluteste in ziarele locale. Ne loveste de fapt mizeria situatiei si ca toata aceasta chestie da o lovitura nemeritata orasului. Ce sa mai vorbim de capitala europeana?
        pai daca nu sintem in stare sa facem o ancheta serioasa, sa ne luam de un lucru si sa-l ducem pina la capat? sa murim cu el de git?
        la noi totul se rezolva cu ciupeli de doi bani, asa cum s’a demonstrat acum.
        mi-e rusine ca m-am nascut in Cluj.

      2. Din păcate, cred că toată țara e așa! Tocmai de aceea, cred că va trebui sa se întîmple ceva, sa se opintescă universul și să scoată o nouă generație de tineri destepți, profesioniști, care să facă din politică o meserie și nu o sursă de bunăstare. Cît privește presa, și ea a uitat care-i este menirea. La fel și opoziția locală, care cred că s-a mînjit și a tăcut, altfel nu putem explica faptul că proiectele acelea au trecut prin consiliu fără ca opoziția să sară în sus.

      3. da, opozitia…cine? imi vine sa rid
        o mina spala pe alta. s-a vorbit vreodata de licitatia cistigata de un fost arhitect sef, mare prieten cu primarul, pentru un centru de cinematografie in Cluj?
        uite, imi vine sa promit un premiu celui sau celei care va face o investigatie pe tema asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s