Despre scrisoarea domnului Liiceanu. „Cum se face că solidaritatea impostorilor este mai mare decât cea a oamenilor de valoare?” Şi ce se întîmplă cu Funeriu

Am citit scrisoarea domnului Liiceanu cu multă atenţie. Trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut, am regăsit în ea multe din gîndurile şi experienţele proprii. Sînt un fost jurnalist, născut la Hurezani. Iar cînd am ajuns la facultate, într-un burg ardelean, m-a izbit perversitatea lumi universitare ce-şi făcuse din ipocrizie o modalitate de a supravieţui şi de a accede la vîrf.

Apoi, m-a şocat să regăsesc acelaşi lucru în presă. Să ştiţi că şi acolo, în mod cu totul nepermis pentru sănătatea societăţii, lucrurile stau la fel. Jurnaliştii, patronii de presă şi sponsorii sistemului funcţionează în găşti. Iar găştile s-au format pe complicităţi care nu au nimic de-a face cu meseria noastră, cu menirea presei.

La Cluj, poate că cei mai buni jurnalişti sînt pe tuşă, şi-au luat porţia de libertate în singurătate, aşa cum spunea unul dintre ei, de curînd. Libertatea, ca şi singurătatea profesionistului, este o dramă la noi, ea îl face şi mai greu de acceptat în gaşcă, pe măsură ce devine tot mai evidentă. Gaşca te miroase, te simte că nu joci după legile ei şi te elimină. În presă, lucrurile acestea sînt şi mai grave, pentru că au efecte asupra întregii societăţi.

Ce se întîmplă acum în mediul universitar este un apogeu al acestui mod de a funcţiona: impostorii trăiesc în găşti pentru că altfel nu pot supravieţui. Talentul de a spune da, cultivarea abilităţilor pentru a te înrola în gaşca celor mulţi şi puternici este principala preocupare a celor care doresc să izbîndească.

Cu fiecare an, în universitatea de aici lucrurile stau şi mai prost pentru că gaşca de la vîrf face regulile şi dictează tot. Încet-încet a reuşit să elimine sau să marginalizeze oamenii de valoare, păstrînd intactă familia şi eliminînd posibilitatea ca intruşii să mai aibă acces la secretele reţelei.

Reţeaua astfel creată în 20 de ani şi consfinţită prin legi de ei date, s-a osificat, iar regulile pe care anemic se străduieşte ministerul prin noua lege să le impună nu fac altceva decît să le provoace minţile oricum exersate, în a găsi portiţe de salvare pentru interesul comun.

De ce se ţin impostorii cu dinţii de metereze? Pentru că altfel s-ar deşira toată reţeaua lor, ca un ciorap de aţă. Iar în afara ei, e greu să supravieţuieşti. Ei sînt primii care ştiu ce se întîmplă cu ereticii pe care-i scoţi dincolo de zidurile cetăţii. Îi aşteaptă frigul şi coioţii.

Solidaritatea „impostorilor” este încurajată şi de laşitatea „eroilor”, de ce să n-o spunem? Adesea, s-a văzut cum un curajos luptător cu caracatiţa a picat în plasa ei la prima sau, la a doua încercare.

Ce se întîmplă cu Funeriu este oarecum explicabil, dar nu şi scuzabil. El vine din afara sistemului, de aceea a şi fost considerat potrivit pentru misiunea sa. Nu are convingerea că gaşca lui îl susţine, nici nu prea ştie care este gaşca lui, nu are timp să le studieze bine pe toate. Si nici nu pare să aibă abilitatea de a întreţine constant nişte relaţii de gaşcă, spun cei care au tangenţă cu el în Parlament.

Colegii săi de partid i-au dat cu tifla în Senat, Mihail Hărdău făcînd pe faţă jocurile opoziţiei. În cazul universitarilor, gaşca nu mai este dintr-un singur partid, interesele politicienilor cu catedre şi doctorate, cu sinecure pe viaţă, s-a coagulat imediat ce s-a apropiat de ea pericolul. Ori, Funeriu nu pare genul pe care să-l susţină Cezar Preda sau Falcă şi nici măcar Elena Udrea! Nici el nu cred că mai ştie ce fel de gaşcă i s-ar potrivi şi nici dacă la o adică, i-ar mai ţine cineva spatele.

Vă mai amintiţi intervenţia cinică a lui Cristian Preda care spunea despre ministrul Educaţiei că dacă vrea să-şi pună numele pe o reformă atunci n-are decît să se descurce singur? Dovadă că n-au ştiut să facă echipă nici cei din imediata lui apropiere. Nu conta omul, ar fi contat scopul. Dar probabil că acolo s-a creat o concurenţă internă pentru a intra în graţiile preşedintelui.

După ce domnişoara Băsescu l-a apostrofat pe Twitter şi dinspre partea aceea s-au născut îndoieli. Adversarii lui Funeriu au putut să creadă că nici Traian Băsescu nu-l prea are la inimă pe ministrul său, din moment ce fiica sa îl atacă invocînd lipsa diplomei, o temă ipocrită, lansată de presa mogulilor.

Daniel Funeriu este cazul tipic al intrusului venit să disturbe liniştea Sodomei, el însuşi neştiind prea bine cum s-o facă şi dacă se duce la luptă cu vreo armată anume sau se va trezi singur, cu doamna Vergu rănită.

Ce nu ştiu însă găştile, domnule Liiceanu, este că rezerva de intruşi care ar putea disturba în continuare sistemul este tot mai mare. Că, dacă-l ronţăie pe Funeriu, mai sînt şi alţii gata să îi ia locul, pentru simplul motiv că misiunea a fost declanşată şi s-a creat o fisură care arată că ea poate fi dusă mai departe. Misiunea este acum una publică, iar oameni ca dvs şi ca tînărul Ciocan o vor continua, indiferent cîţi Hărdăi ar săpa groapa unui venetic rătăcit printre vulpoi.

Şi, cine ştie, poate chiar Funeriu, va descoperi într-o zi armata pe care n-o are.

Anunțuri

6 gânduri despre “Despre scrisoarea domnului Liiceanu. „Cum se face că solidaritatea impostorilor este mai mare decât cea a oamenilor de valoare?” Şi ce se întîmplă cu Funeriu

  1. Soarta si -o mai face si omul, colectivul, care sa faca bine sa ia de gat impostorii. Nu trebuie sa ne uitam tot timpul in sus, la tatuc.

  2. Va rog sa va reamintiti pilda cu broscuta si scorpionul..
    Mai vietuiesc printre noi oameni carora, conjunctural, li s-a recunoscut oaresice valoare intr-un domeniu.
    Dar ei sunt morti pentru societate, vii inca fiind.
    Put.
    Sunt goi, sunt expirati, sunt blamabili pentru mizeriile facute altora.
    Stau ei pe malul Styxului societatii asteptand Luntrasul dar aparitia unei broscute curate, cinstite, cu ganduri bune, cu credinta ca toti oamenii,sau aproape toti, sunt eminamente buni, si care cu cuvinte frumos mestesugite explica si implica Cabala detractorilor valorilor, recte ai valorii lor, intr-o societate ca cea de azi care pare ca si-a pierdut orizontul, ii poate incita sa incerce resuscitarea implacabilei lor morti sociale.
    Vor cauta orice spinare care sa-i scoata din locul in care au cazut,drumul catre Hadesul uitarii.
    Nu ii ajutati, pentru ca au firea care o au, de scorpioni!

    1. Multumesc pentru avertisment! 🙂 Dar să ştiţi că nu experienţele personale contează în primul rînd, ci scopul. Apoi, să ştiţi că nici eu nu sînt broscuţă ci leoaică! Iar leii sînt generoşi pentru că pot. Au de unde!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s