Început de an universitar. Ce e nou și ce ar putea fi altfel

Nici nu ne dăm seama acum cît de mare a fost zguduitura pentru universitățile românești cînd elevii n-au mai trecut toți, bacalaureatul. Li s-au înjumătățit „efectivele”, banii, speranțele. Anul acesta se va merge relativ normal mai departe. Sigur, nu doar selecția studenților era problema învățămîntului superior, dar e un început. Spun că nu realizăm încă ce înseamnă asta pentru că n-am știut niciodată cam ce se întîmplă în universități, mediul era ca o cutie neagră a educației românești. La adăpostul autonomiei s-au făcut tot felul de mizerii, pe care nu le-ai fi crezut posibile într-o lume cultivată.

Ce s-a întîmplat la Universitatea București în cazul semnalat de Gabriel Liiceanu este o dovadă că mizeria asta nebănuită de noi colcăia acolo de multă vreme, dar acum răzbarte, s-a fîsîit cutia neagră!

În plus, propunerile doamnei Andronescu de a face un an universitar pentru cei care n-au luat Bacul dezvăluie adevăratul scop al rectorilor-politicieni din România: să aibă cît mai mulți cursanți pentru a primi cît mai mulți bani. Faptul că au pus pe tapet subiectul acum este o tîmpenie în general și una în particular, o tîmpenie politică.

Deși știau cam care este percepția populației față de rezultatele de la bacalaureat, majoritatea (78%) consideră un lucru bun că s-a organizat un examen corect, doamna Andronescu a trecut peste aspectul politic, riscînd să piardă electoral, dar a pus mai presus interesele financiare ale universităților, deci interesul privat, de grup. Pe fondul evenimentelor din vară, cînd s-a devoalat minciuna de la bacalaureat o astfel e încercare a fost imediat taxată. De colegii din sistem, de politicieni, de societatea civilă, de presă și internauți. Cu toții au respins o astfel e idee.

Așadar, spun cu satisfacție (și-mi cer scuze pentru asta) că am avut dreptate.

În discuțiile despre noua lege a educației, în momentele de cumpănă cînd nici guvernarea nu mai știa ce să facă, am scris încurajînd asumarea legii. Am știut cum se raportaează senatorii la lege, cam în ce ape se afla Mihail Hărdău și grupul rectorilor de acolo, am avut informații credibile, din interiorul comisiei care duceau la o concluzie clară: de bună voie și nesiliți de nimeni nu vor trece legea și nu vor renunța la privilegii!

Îmi amintesc și am recitit de curînd comentariile colegilor din presă, chiar și domnul Vlaston era de părere că o lege trecută cu forța riscă să fie schimbată imediat ce opozanții ei o vor putea face.

Am spus atunci și astăzi văd că timpul mi-a dat dreptate: se va forma o masă critică de suporteri ai legii, în interiorul universităților, în interiorul școlilor și în afara lor, populația va susține reforma dacă ea este evident benefică evoluției sănătoase a sistemului!

Și iată că asta se întîmplă, oamenii sînt normali în gîndire și au pînă la urmă, instincte bune. Au putut să discearnă între bine și rău, cu atît mai mult cu cît e vorba de copiii lor. (Este un capitol unde majoritatea nu vrem să greșim.)

Mediul academic, societatea civilă a început să pună presiune pe politic în privința reformei din Educație.Iată că au trecut de partea adevărului, dacă el le-a fost arătat. Este un pas normal înainte, un semn de sănătate, așa cum constată acum și analiștii educației care erau mai sceptici în timpul facerii acestei legi.

Ce ar putea fi altfel?

S-ar putea deschide porțile universităților pentru specialiștii din afară. Adică, s-ar putea schimba ceva și în privința dascălilor nu numai a studenților și elevilor. Următorul pas trebuie să fie decisiv în acest sens. Condițiile formale impuse de sistem ar trebui să pălească în fața expertizei dovedite de specialiții în duiverse domenii.

La un colegiu privat din Milano predau oameni care sînt manageri de top la mari companii din SUA, Japonia, Germania. Merg cu avionul, predau la școala de elită și pleacă. Pentru asta sînt plătiți, școala negociază suma, studentul află direct de la cei mai buni oameni ce trebuie să știe, o știință verificată, trăită de cei care o predau. Au o perspectivă mult mai realistă asupra domeniului, sînt ancorați în realitate. Dezbat probleme concrete cu care CEO respectiv se confruntă în actualitate, mintea studenților intră în alertă, devine flexibilă și capabilă să ia decizii. Veți spune: dar e mediu privat! Bun, însă scopul este același!Dacă vrem să-l atingem, trebuie să facem ce vedem că dă rezultate!

Dacă le-ar preda un profesor care n-a lucrat nicio zi într-o firmă, care n-a văzut clienții decît pe stradă și n-a luat nicio decizie sub presiunea banului propriu, ce îi poate învăța pe studenți? Ne mirăm de ce absolvenții noștri sînt paraleli cu domeniul în care vor să lucreze, (la o selecție pe post, n-ai ce alege din sute de candidați), dar nu ne preocupăm de calitatea dascălilor lor, de ce pot ei să le spună, de ce fel de informații aduc în fața studenților, în funcție de lumea de unde vin. Dacă vin din biblioteci, nu e rău, dar nici destul nu e.

Dacă pui expertului o condiție formală cum este doctoratul, nu rezolvăm mare lucru. Doctoratul s-a diluat într-atît în vechiul sistem, încît a devenit în anii trecuți un soi de bacalaureat al absolvenților de facultate. Atunci, ce relevanță are el?

Va trebui să fie aduși și oameni de pe front ca să aveți soldați în stare să tragă cu pușca, nu doar să recunoască din cîte părți e făcută.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s