El condor pasa. Oamenii zburători

Zbor adesea, de cele mai multe ori singură. Nu-mi trebuie decît propriile aripi ca să mă ridic deasupra pămîntului și din văzduh, să cobor pe deasupra dealurilor, apelor, cîmpurilor cafenii, lanurilor de grîu, sau deasupra hornurilor, pietrelor înghețate sau tufelor cu vrăbii, iarna.

Cînd zbor, sînt un om liber. Singur și liber.

Uneori îi iau și pe prietenii mei. Le arăt lumea mea. În liniște, plonjînd în aer, ei înțeleg de ce acolo sînt un om fericit.

Închid ochii și mă avînt în răcoarea cerului. Nu am lanțurile pămîntului la picioare, nu-mi mai doresc ce îmi doream altcîndva.

Sînt un om slab, dar o pasăre tare. Și așa vreau să rămîn.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s