Azi facem o schimbare

Gazetino s-a obișnuit să comunice oarecum impersonal cu cititorii săi, cam toată săptămîna. Singura zi destinată unui dialog nonconformist a fost sîmbăta. Și este prea puțin pentru stilul press-nouveau pe care-l practic. 🙂

De astăzi, filmul nostru va avea mai multe întîlniri neprogramate, ca-n viață. Ne vom opri pentru o clipă să gîndim pe tăcute sau să ne aruncăm o vorbă în răspăr, ca să ne însemne ziua.

Astăzi m-am gîndit la schimbare. Cred că, dacă nu poți schimba ceva în jurul tău, dacă nu ai niciun control asupra unei zone din afara ta, care te privește, începi să schimbi înăuntrul tău. Schimbi felul în care te raportezi la acel ceva.

P.S.: Pentru politicieni ar fi util să înțeleagă asta. Dacă nu avem puterea să schimbăm nimic, ne repoziționăm față de ei. Poate chiar ne întoarcem cu spatele. După ce ne-am întors cu spatele, avem toate posibilitățile!

Anunțuri

7 gânduri despre “Azi facem o schimbare

  1. Sarut mana, Gazetino!

    Spui ca: P.S.: Pentru politicieni ar fi util să înțeleagă asta. Dacă nu avem puterea să schimbăm nimic, ne repoziționăm față de ei. Poate chiar ne întoarcem cu spatele. După ce ne-am întors cu spatele, avem toate posibilitățile!”
    Imi iarta scepticismul manifest, aproape morbid, dar nu prea cred ca poate fi asa la noi, (cum ar fi normal) pentru ca aici, si nu numai acum, se aplica cu succes ‘principiul calului’!
    Ei, politicienii, sunt calaretii iar noi, caii. Si noi, ajunsi niste martoage, mergem unde ne indeamna ei cu pintenii scumpirii vietii si cu cravasa minciunilor.
    Mai are ‘principiul calului’ o vorba veche, veche, precum ca persoanelor carora le place sa calareasca trebuie, obligatoriu, sa le placa si partzul calului. Nu-i mai deranjaza posibila neplacere pentru ca nu mai este de actualitate vorba veche, veche. Au avut grije de noi si am ajuns niste gloabe fara putere de reactie. De loc. Am ajuns sa avem spirit de turma, nu de herghelie, si sa ne multumim si cu o mana de paie uscate iasca daca ni se spune ca lenesi fiind, nu meritam nici graunte si nici fan.

    De aceea spun cu obida ca daca le intoarcem spatele, ce? Ei raman tot in sa!

  2. cred ca, in sfarsit am gasit raspunsul referitor la lipsa de reactie a romanilor. se tot spune ca romanii sunt lasi, ca sunt asa-si-pe-dincolo, ca vezi ce au facut grecii, englezii si altii, cand guvernele respective au incercat sa stranga surubul… cred ca atunci cand realizezi ca nu poti schimba nimic, te apuca mai intai o lehamite. nu poti schimba nu pentru ca nu ai vrea, dar exista o multime de presiuni care nu te lasa: manipularea de orice tip (vezi paine si circ, stiri despre cutremurele din vrancea, despre rapiri de copii, etc.), santajul, compromisurile, insinuarile, amenintarile, chiar spiritul gregar… lehamite sau instinct de conservare („ai vazut ce au patit aia la revolutie si tot nu s-a schimbat nimic”). apoi aceste sentimente se transforma in mizantropism, fiecare incepe sa-l urasca pe fiecare („ala are si eu nu, adica ce, sunt mai prost?”). romanii au reflexul conditionat al supunerii, care a devenit aproape genetic, au o prudenta exacerbata la care se adauga un… oportunism, o „smechereala” nascuta din disperare (” pupa-l in bot si-i papa tot” si da-i votul, ca oricine ar veni tot aia face).
    si mi-e foarte teama ca adevarul nu e prea departe. astazi, citind stirile, mi-am dat seama cat de fragila este coalitia numita usl. daca oprescu va fi sustinut de psd si pnl, pc-ul isi ia jucariile si-l voteaza pe piedone la sefia capitalei. antena 3 nu mai face reclama gratis pentru celelate partide asa-zise partenere. prin urmare…iar ciolanul! si inca nu au venit alegerile. atunci, la cine sa speram?
    toata mocirla in care ne balacim permanent, il murdarim ba pe unul, ba pe altul, ne razgandim de la mana-p’an-la gura, ba il facem pe rege tradator si nu-l primim la parlament, ba il primim, ba il punem pe lazaroiu la munca, ba il schimbam, totul este dezgustator.
    si eu, personal, ma gandesc cu groaza la viitorul fiilor mei, care chiar nu se poate cladi aici si acum, in tara asta! si poate niciodata. aici, unde valorile sunt terfelite, unde doar ne prefacem ca totul este normal si bagam sub covor mizeria celorlalti, zbatandu-ne sa ne tragem cu greu un clopot de sticla pe cap, unde ne izolam cu ai nostri ca sa nu mai stim ororile de dincolo de zidurile casei, unde dam muzica tare sa nu ne asurzeasca discursurile politice catavenciene, mitomania politica si jocurile de culise, unde nimic nu scapa nemurdarit. „o tara de tampiti, de mamicute si bebelusi, de fete de factura indoielnica devenite vedete la kilogram, inde invatamantul si medicina si omenia sunt falimentare, unde este un pacat sa fii batran, sa fii pensionar, sa fii roman!”
    doar intoarcem spatele, dar lucrurile raman la fel, din pacate. nu ne ramane nici macar speranta.

    1. Multumesc pentru comentariu, doamna Brâncoveanu. L-am citit cu interes.

      Sînt de acord că lipsa de bun simț, seriozitate și profesionalism a clasei politice a diluat la maximum reacția populației. Dar eu cred într-o schimbare, care se află în altă parte decît în direcția în care ne-am obișnuit să ne uităm.

      1. ar trebui sa fim chiar atat de naivi sa ne imaginam ca cineva ar permite reinstalarea monarhiei in romania? sau cine ar putea sa ne mai salveze? din pacate, degenerarea indusa in constiinta si caracterul unei multimi redutabile, in special a tinerei generatii, dezorientarea si lipsa de orizont a acestor oameni, nu cred ca vor putea sa ajute la producerea unei schimbari pozitive. violenta care se manifesta in scoli, neputinta de a controla actele negative de catre cadrele didactice, delincventa in special la nivelul acestei generatii, lipsa respectului si chiar sfidarea legii, stresul cotidian care incepe cu cainii vagabonzi care te ataca inca de la iesirea din bloc, care continua cu revolta pe care trebuie sa ti-o reprimi in fata unora mai „impetuosi” (nota bene, acesta este un eufemism!), somajul sau munca pe un salariu meschin, bolile care nu pot fi tratate de cele mai multe ori din lipsa banilor, conditia la limita saraciei, in care se zbate o mare parte a populatiei, salariile taiate, pensiile batjocorite, toate ma fac sa privesc cu scepticism o schimbare pozitiva. intr-un interviu recent, dr. nicolae bacalbasa, de la galati, spunea: :” daca nu ai bani, mirosi a prost”. atunci, ca sa fac haz de necaz, am comentat: ” aaaaaa, acum inteleg de ce zicea cineva despre romani „multi da’ prosti”! sunt realitati crude, pe care le traim zi de zi, de aceea, eu nu cred in schimbare. prea „ne-am” perfectionat metodele de fraudare, mijloacele de control si „convingere”, ca doar avem o istorie intreaga in spate. si ar mai fi multe de spus, lucruri pe care le stie toata lumea, dar nu vreau sa fiu acuzata de intoleranta sau de altceva. cine sa faca schimbarea? poate doar Dumnezeu! dar, cum se spune, „pana la Dumnezeu…” . va doresc o seara buna!
        ps. cu tot respectul, numele este brAncoveanu. multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s