Competiția pentru prezidențialele din 2014, schimbare totală (II)

Revin asupra acestui subiect, deși nu obișnuiesc, dar interesul cititorilor pentru postarea de zilele trecute mă face să aduc noi explicații.

Pomeneam de intrarea într-o cursă neobișnuită a lui Sebastian Lăzăroiu și a lui Teodor Baconschi, preselecția pentru prezidențiale. Neobișnuită, pentru că ea pornește altfel decît s-a făcut pînă acum, iar noul tip de intrare pe culoarul competiției poate fi și cel mai bun în condițiile actuale.

De fapt, ce se întîmplă? Dacă USL are un candidat la prezidențialele următoare, cunoscut și recunoscut de formațiune, pe Crin Antonescu, PDL – și ce a mai rămas în jurul lui – nu a pomenit nici măcar în glumă de vreunul. Întrebat, acum un an și ceva, pe cine vede în locul său, Traian Băsescu a răspuns că încă nu are un nume. Așadar, președintele a lăsat cel puțin la vedere, înscrierea la liber.

Primul care a început să se pregătească (sau să fie pregătit) pare a fi Teodor Baconschi. Este ministru în relație cu lumea externă, se antrenează așadar, în munca de reprezentare la nivel înalt. S-a făcut remarcat și în SUA, iar de curînd și-a lansat o platformă politică proprie, creștin-democrată. Se profilează ca un competitor serios.

Alegerea unei construcții proprii, ca un apendice pe care să-l umfli cu timpul pare a fi și ea, soluția aleasă la falimentul partidelor actuale. Un blocaj fără precedent fiind dezgustul populației față de politică, de partidele care i-au înșelat, toate, așteptările. Prin urmare, și-a construit o nouă platformă, cu un profil ideologic cu potențial, iar Baconschi are acum în jurul său cîțiva grei ai PDL și poate chiar mai mult decît atît. În sfîrșit, trece drept om serios, cultivat, cu orientare de centru-dreapta, cu experiență în politica țării și cu oarecare notorietate externă.

În competiția aceasta deschisă îl găsim și pe Sebastian Lăzăroiu. El va fi, după cum se arată, nonconformistul de serviciu, cinicul, cel care rupe tiparele. Se adresează unei părți a electoratului neexploatate încă, cea care nu s-a arătat interesată de politică. Celor sictiriți, blazați, negativiștilor, revoltaților. Îi vrea pe tineri, încearcă să le capteze atenția și, pentru asta, doarme și pe un pat de cuie sau iese în zăpadă dezbrăcat. Dar e clar că va pleca la drum cu o armată de bloggeri și va exploata potențialul unei noi mișcări, Mișcarea Populară. Unii ar zice că nu e nouă, că folosește resursele PDL, că e un club de casă, apropiat de Bamboo. Vom vedea de cîtă forță politică și de mobilizare va fi înstare noul ministru al Muncii. Din aceasta postură, pe care Traian Băsescu i-a asigurat-o ca să aibă același start cu Baconschi, poate trece drept un cavaler al dreptății sociale, cel care ia de la falșii săraci și dă la săracii-cei mai săraci. Care sînt mulți. Pînă acum, niciunul dintre cei doi nu au lansat idei de viitor sau proiecte și nici nu par pregătiți încă, pentru asta.

Există însă o bandă pe acest culoar, pe care nu și-a revendicat-o încă nimeni, dar pentru care există preocupare și un potențial candidat: Vasile Dâncu.

Și el, ca și ceilalți doi, a ocupat funcția de ministru, are experiență politică și, esențial pentru noul tip de abordare, comun celor trei, s-a îndepărtat și el de partidele politice tradiționale rămînînd însă permanent în atenția publicului.

Trebuie să știți că Transilvania s-a simțit oarecum frustrată de faptul că nu a avut niciodată un președinte la Cotroceni, de aceea, s-ar putea ca pentru 2014 să-și pună resursele la bătaie ca să-și pregătească o platformă de susținere a unui candidat, iar profilul lui se apropie cel mai mult de fostul ministru al Informațiilor.

Vasile Dâncu nu a negat niciodată posibilitatea de a candida pentru președinție, dar nici nu a confirmat. A răspuns, de fiecare dată, că se gîndește.

El este sociolog practicant, scrie cărți, face sondaje, analize politice, comunică permanent pe marile subiecte de actualitate. Se profilează ca intelectualul de stînga pe care politica românească nu l-a avut încă. Cu un discurs seducător, bine articulat, Dâncu se identifică cu publicul pînă îl captează, apoi îl conduce spre finalul discursului cam pe unde vrea el. Este bine pregătit în teoria politică și are oarecare experiență pe teren din campaniile electorale cînd activa în PSD, profilul său intelectual și un discurs de stînga, după ce dreapta va fi dat cam tot ce putea, s-ar putea să-i ofere avantaje. În plus, dintre cei trei mușchetari, Dâncu a înțeles primul că lumea va merge înainte doar animată de un vis.

Nici Traian Băsescu nu a uitat de potențialul Transilvaniei. Are și el pe banca de rezerve cîțiva ardeleni ce ar putea exploata bazinul democrat-liberalilor.

Mircea Miclea este un intelectual apropiat președinției, el s-ar plia cel mai mult pe profilul competitiv. Neasociat politic partidelor actuale, fostul ministru al Educației a fost pînă de curînd singurul care și-a dat demisia din motive de buget și a rămas în memoria publicului ca un om de onoare. Miclea a demonstrat că poate ceea ce publicului român așteaptă în mod esențial: să schimbe realitatea. Felul în care a lucrat pentru reformarea sistemului de învățămînt a fost remarcat de societate, presa fiindu-i în mod aproape unanim favorabilă. Dacă partea „onestă” a PDL va rămâne fără reprezentant, ea va putea fi platforma care să-l susțină pe Miclea.

Trebuie spus că tipul acesta de luptă aproape dreaptă, începută de la zero, între oameni dintr-o altă generație intelectuală, de altă factură, poate fi semnul bun al politicii românești, poate duce la o schimbare de generații. Dacă ei reușesc să-și dezvolte platformele politice schițate, să construiască pe ele, să se construiască pe sine, fiecare cu un profil diferit și cu oferte diferite, s-ar putea să avem o schimbare de paradigmă necesară în politica românească.

Anunțuri

10 gânduri despre “Competiția pentru prezidențialele din 2014, schimbare totală (II)

  1. Bun articol,
    Trebuie cautat insa putin mai adanc. Majoritatea celor mentionati pot fi candidati, probabil insa nu vor ajunge la candidatura. Trebuie luata in consideratie lipsa de prevzibilitate din dotare a personajului principal. 🙂

  2. In 2014, Presedintele ar putea sa fie ales direct de Moscova. Scutul neinceput, nu va mai functiona intrucat America va intra in spirala descendenta a crizei financiar – morale…asa ca, rusii ne vor ajuta sa retraim perioada fanariota, care se va dovedi a fi de ‘bun augur pentru coruptii actuali: executati calm de vechiul KGB. Asadar ‘clasa noastra intelectuala’ este cea care a crescut dupa revolutie. Tot asa are sa si dispara, urmarita fiind pana la rudele de gradul 2.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s