Report la viață spre seară. Știrile trăite

Astăzi am aflat că guvernul Boc vrea o reformă mai serioasă în Sănătate. Primele măsuri luate de Ritli: se menține taxa clawback, se desființează casele de sănatate județene (cam 70 de angajați în fiecare județ), iar medicii își vor putea negocia salariul. Ar mai fi nevoie de manageri în spitale, de văzut unde se scurg cele 400 de milioane de euro declarate pierdute anual, ar mai fi nevoie de leucoplast, de fire, de ace, de asistente, de mai mulți medici competenți. Și de educație medicală.

Ei, ar mai fi nevoie de multe, dar vreau să vă spun ce avem. Azi am stat șapte ore cu gîndul la ce se întîmplă într-o sală de operație. Un neurochirurg din Cluj, cel mai bun, a operat-o pe prietena mea din copilărie. Eu am obosit de așteptare, am obosit de nimic. Dar el? A intrat la 7 și a ieșit la ora 14 din operație. Iar munca lui pentru azi nu s-a terminat atunci, ci seara la ora 9.

Avem oameni capabili.

L-am văzut și pe chirurgul Ciuce cum operează. Leagă nerv cu nerv, cîte 12 ore stă la microscop pînă pune mîna omului la loc. Chiar dacă i-a fost adusă în pungă.

Cîteva zile la rînd l-am văzut pe Florian după ore lungi de operat. Da, oamenii aceștia merită salariile pe care le cer. Iar noi merităm un sistem de sănătate eficient și corect. Cineva trebuie să înceapă curățenia în cel mai dureros loc din România: în spitale.

Probabil că prietena mea e salvată. Va merge pe picioarele ei încă multă vreme. De bucurie am intrat spre seară într-un magazin drag mie, unul drăguț, un boutique de pe lîngă Melody. Este al unei absolvente de design vestimentar, o artistă. Ce vreau să vă spun e că magazinelul are mici obiecte de artă, un frumos decor, bijuterii chic și rochii unicat.

Dar m-am bucurat să văd puloverul mămicăi, nu s-a vîndut! Am să vă spun ce e cu el. Stă acolo de multă vreme, e roz, un roz ciudat nu chiar roz, are nasturi, două buzunare și cordon. Este mare de mine, dar intru din cînd în cînd și-l încerc. E singurul de felul acela. Și seamănă perfect cu cel pe care-l purta mama cînd eram eu copil, doar că al ei era galben copt, ca spicul grîului. Vînzătoarea de acolo parcă întinerește pe zi ce trece, are un băiat în Japonia și o grămadă de povești de viață. Nu se miră de cîte ori îmbrac pulovărul prea mare de mine. Mă uit în oglindă, parcă o văd pe mama și totul are altă valoare.

Apoi povestim de-ale lumii.

Anunțuri

4 gânduri despre “Report la viață spre seară. Știrile trăite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s