Cum se conturează proiectul puterii din 2012

Pare ciudat, dar PDL nu mai mişcă în tranşee. Vedem că nu are proiecte pe care să le susţină, nu se implică în lupta politică, nu susţine politica guvernului, nu lansează idei şi nu-i mai dă replica opoziţiei. Este incredibil cât de cuminte s-a aşezat în tranşee. Pare resemnat cu ideea de a intra din 2012 în opoziţie, că a înţeles jocul democratic şi acceptă, plin de înţelepciune, să treacă pe tuşă.

În fond, de ce ar fi atât de rău în opoziţie? Grupul de forţă al democrat-liberalilor a avut grijă să iasă bine din afacerea numită guvernare de criză. Business-urile lor au mers bine, destul de bine ca printr-o înţelegere tacită să se retragă de la putere, mulţumiţi şi în relaţii amiabile cu cei de la PSD sau PNL.

Capii PDL au coborât tonul, parcă ar fi bătut palma cu opoziţia, într-o înţelegere tacită, suspect de prietenoasă. Probabil că, văzând scorul mic din sondaje, democrat-liberalii au gândit simplu: oricât ne-am da peste cap tot nu obţinem procentele necesare unei noi guvernări, cel mult ne-am putea pune opoziţia în cap, iar după alegerile din 2012 ajungem în păr la DNA. Altfel, chiar cu 13% în alegeri, nucleul dur, decidenţii din PDL tot intră în parlament.

În fond, ce e rău în a fi în opoziţie după o tură la putere, în care ai acumulat resurse? PSD a pierit, a slăbit, a păţit ceva? Doar s-a putut bucura mai în tihnă de banii acumulaţi, şefii lui au putut să se bucure pe îndelete de vilele cumpărate în Alpi sau să viziteze mai multe destinaţii interesante.

Politicienii români sunt o specie cu un instinct de conservare extraordinar, sunt adaptabili, moi ca untul. Nu au ambiţii, proiecte proprii, nu au obiective pe care să le urmărească până în pânzele albe, nu au scopuri idealiste pentru care să lupte cavalereşte, până la moarte.

Singurul care se mai agită este Emil Boc, el ştie că trebuie să câştige pe cont propriu. Cu el, electoratul va avea o răfuială personală.

În schimb, Traian Băsescu se află într-un inconfort vizibil. Nu poate concepe guvernarea USL, se imaginează cu un premier ca Poanta şi orizontul i se întunecă. Se întoarce şi încearcă să dezlege formule încrucişate din Constituţie, mai citeşte o dată articolul 103 şi speră să găsească revelaţia salvatoare. Nu trişează, şi nu cred că se joacă doar cu opoziţia ca Tom cu Jerry, cred că încearcă disperat variante de afenta realitatea sumbră. Nu mai are un partid care să-şi dorească să ajungă la putere, ci unul care, dacă preşedintele l-ar trece strada alegerilor ca pe o bătrânică, mai-mai că n-ar zice nu. Dar n-ar mai face niciun efort pentru asta. Greii din PDL au decis să-l lase cu opoziţia la putere. Iar dacă Traian Băsescu ar face o scamatorie prin care să-i aducă la putere din nou, asta poate că i-ar mulţumi. Dar e problema lui.

Şi pentru că ştie asta si a priceput substratul capitulării PDL, Traian Băsescu a intrat într-o fază a manevrelor în zig-zag. Încearcă soluţii, speră la un miracol, lansează variante şi trage de ai lui ca de cadavre.

Ultima variantă de lucru lansată pe piaţă ar paraliza într-adevăr opoziţia şi ar pune USL în dificultate. Dinu Patriciu premier ar fi un şoc pentru opinia publică şi o încercare teribilă pentru opoziţie. Ar fi o lovitură năucitoare. Ar fi Traian Băsescu în stare de aşa ceva? Dar poziţia liberalilor si a susţinătorului lor din umbră, Dinu Patriciu, merită o discuţie nouă, într-un articol viitor.

Articolul a fost publicat pe Conta.ro

Anunțuri

2 gânduri despre “Cum se conturează proiectul puterii din 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s