Bacalaureatul naţiunii isteroide şi credinţa fraierilor că avem nevoie de adevăr

Duminică seara, o naţiune întreagă a sărit în sus de supărare: odraslele bravului popor au fost prinse copiind la bacalaureat sau au picat din neştiinţă. 56% dintre ei au pierdut examenul. Aşadar, părinţi şi politicieni, jurnalişti şi analişti, scot fum pe nări. Vinovat e Funeriu, vinovat e Traian Băsescu, vinovate sînt camerele de filmat, vinovat e sistemul, comunismul şi Monica Columbeanu care a dat un exemplu prost la televizor. Mai sînt vinovate etnobotanicele, moda cu buricele goale şi internetul.

Duminică seara, fix, naţiunea îmbătată de iluzia automulţumirii (noi sîntem un popor deştept, mai deştept şi decît americanii care nu ştiu nici unde e România pe hartă, nu?) se trezeşte că cineva, cineva rău că bun nu poate fi, i-a picat odoarele la examen sau le-a dat afară pentru că furau, destrămîndu-i şi frumuseţe de închipuire. Asta nu poate trece cu una cu două, e o nedreptate teribilă!

În primul rînd ar trebui să păstrăm un moment de ruşinare naţională şi nu de isterizare. Apoi să ne gîndim că au trecut 20 de ani de haos în învăţămînt şi noi nu ne-am prins. Apoi să înţelegem că de undeva trebuia început iar acesta poate fi momentul zero.

Iar adevărul este că şcoala a ajuns în aceşti ani să răspundă nevoilor profesorilor nu elevilor. Ea pregătea materie primă pentru fabricile de bani şi diplome, nu oameni competenţi care să cureţe societatea. Elevii deveneau studenţi trecînd fără niciun test de la liceu la facultate pentru ca sistemul să producă profitul la maximum. Să ne amintim că Universitatea Spiru Haret a fost una dintre cele mai profitabile companii din România. Profiturile ei, uriaşe, se văd acum în faptul că 25% dintre cadrele didactice din ţară sînt pregătite acolo. Cu alte cuvinte, sistemul a fabricat erori care la rîndul lor fabrică erori. Aşa se întreţine.

Acum doi ani am organizat, la Cluj, o dezbatere publică pe tema reformei în învăţămînt la care au participat rectori, oameni de afaceri, judecători, foşti miniştri, dar şi actuali demnitari din Ministerul Educaţiei. Una dintre concluziile de acolo a fost că sistemul de învăţămînt de la noi suferă de lipsa şcolilor profesionale, că nu mai avem meseriaşi, mecanici auto, tinichigii, ospătari. Mediul economic şi financiar s-a plîns de slaba pregătire a absolvenţilor: pentru un post la o bancă se organizau circa patru sesiuni de selecţie pînă să se găsească un om pregătit, deşi candidaţi erau cu sutele.

O săptămînă mai tîrziu, preşedintele Băsescu a formulat public cîteva idei în acest sens. Opinia publică a sărit oripilată: Traian Băsescu îi atacă pe filosofi şi vrea tinichigii.

Astăzi, sociologul Vasile Dâncu spune acelaşi lucru: România nu poate fi o ţară doar de academicieni şi nu este, s-a văzut şi la acest bacalaureat că nu toţi elevii pot ajunge filosofi, e nevoie de linii alternative de pregătire profesională, e nevoie şi e meseriaşi, de mecanici auto, de frizeri şi ospătari în această ţară.

Adrian Cioroianu se întreabă însă: dar noi pe cine mai pregătim la facultate dacă n-au luat bacalaureatul decît 44% dintre elevi?

Trebuie să precizăm faptul că amîndoi, şi Vasile Dâncu şi Adrian Cioroianu, sînt profesori universitari. Diferenţa de raportare la eveniment este însă diferită. Dacă Dâncu spune că e nevoie şi de meseriaşi, nu doar de filosofi, fără să se gîndească la interesul său personal (orele de la universitate), Cioroianu nu poate face asta.

Iată de ce cred că rezultatul de la bacalaureat este rezultatul nostru, al părinţilor, nu al elevilor. Generaţiile de adulţi, părinţi, profesori şi politicieni au căzut la bacalaureatul de anul acesta. Funeriu n-a făcut altceva decît să vrea să ne arate adevărul. Era şi singurul mod de a-i determina pe cei implicaţi, profesori şi politicieni care au opus o rezistenţă teribilă la reformă să se mai gîndească odată. Acum au la ce.

PS: Pariez că tăcerea de duminică a Ministerului anunţă de fapt explicaţii la nivelul cel mai înalt cît de curînd. Pentru că avem de-a face cu un punct de cotitură, nu cu un simplu accident.

Anunțuri

4 gânduri despre “Bacalaureatul naţiunii isteroide şi credinţa fraierilor că avem nevoie de adevăr

  1. corect ! ne furam singuri caciula de zeci de ani ! chestia cu „suntem un popor destept” e extrem, da’ extrem de nociva. eu dau exemplul japonezilor: aia invata de mici ca au o tara saraca rau, ca n-au numa’ niste stanci in mijlocu’ marii si tre sa lucreze de sa le sara capacele sa faca ceva. si asta si fac. noi ne laudam ca avem tara bogata si popor destept. prin urmare stam si frecam menta, ca doar suntem bogati si destepti si numa’ aia saraci si prosti lucreaza !

  2. Excelent articol. Ma abtin de la comentarii pentru ca acesta este un subiect pe care nu pot sa-l tratez calm si detasat. Sunt iritat de comportamentul si pretentiile majoritatii tinerilor din scoli si facultati. Mare parte dintre ei au doar pretentii, fara sa accepte obligatiile care deriva din statutul lor. Totusi, cred ca nu este vina lor, ci a parintilor si profesorilor.
    Apropo, eu incerc de o luna si jumatate sa angajez 3 persoane: 2 reprezentanti vanzari si 1 graphic designer. Nu am reusit. Am avut vreo 200 si ceva de CV-uri, vreo 25 care au ajuns la interviu. Nu s-a calificat nici macar unul!! Toti vor sute (mii) de euro (lei) salar si cand sunt intrebati ce ofera in schimb se uita „ca bou’ la poarta noua” (zicala de-a ungurilor) – pai ce? trebuie sa si ofere ceva? nu ajunge ca exista si au studii superioare? OARE A CUI E VINA? A LUI FUNERIU? ORICUM, E GREA INTREBARE.

  3. Orice varianta la minciuna e mai buna, mai ales adevarul. Bacul e o radiografie, cand te duci la doctor sa faci analize ca te simti rau, nu te astepti sa-ti spuna: n-ai nimic, du-te acasa si mori impacat!

  4. Sistemul produce de mult erori. Din pacate.
    Si aceasta situatie se va perpetua, mai ales ca acest popor nu vrea sa vada „dincolo de gard” . Pentru ca adevarul de care se vorbeste, corectitudinea dupa care urla toti…sunt doar acele imagini proiectate de catre fiecare in propria constiinta. Doar asa, ca sa ne fie noua bine. Este doar o boala care a patruns adanc in mintea fiecaruia dintre noi.
    Masuri, vorbim de masuri? Acestea nu pot fi luate decat de aceeia dintre noi care au renuntat la „dubla realitate”, aceeia care sunt gata sa fie blamati si marginalizati in urma masurilor luate.
    Pentru ca toata lumea trebuie sa inteleaga ca avem nevoie si de academicieni, medici, dar si de strungari, agricultori, menajere, etc.
    Si chiar daca ne doare sa ne vedem copii soferi de autobuz in loc de medici, asta este.
    Mai bine un sofer bun, decat un medic slab, sau un profesor agramat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s