Jocul cu mărgelele de sticlă. Regionalizarea și regionalizarea presei

Două evenimente, ca să le zicem așa, ne-au luat prin surprindere și au stîrnit întrebări, controverse. Tema regionalizării, aruncată pe piață de președintele Băsescu, și un nou trust de presă local în care s-au asociat oameni din zone politice și de influență diferite: Vasile Dâncu, Ioan Rus și Arpad Paszkany.

Despre regionalizare s-a discutat mult, de cele mai multe ori, fără a se atinge miezul problemei. Tema este de mare interes și, după cum s-a văzut, a eclipsat alte teme, a năucit publicul și a monopolizat discuțiile analiștilor. În esență – o reformă necesară, dar ar trebui să ni se răspundă la o singură mare întrebare: cum se vor descentraliza instituțiile și cît de funcționale vor fi ele. În rest, pe unde vor fi granițele, cum ne vom numi și cît costă să schimbi buletinul, sînt subiecte secundare, greutatea constînd în a face noul sistem, noua rețea de instituții, să preia deciziile și responsabilitățile și să funcționeze cu costuri mai mici decît pînă acum, dar cu o eficență mai mare. Dacă proiectul va demonstra acest lucru, regionalizarea ar putea fi un punct în plus pentru actuala putere. Dovadă că așa stau lucrurile este și deruta opoziției, care caută buimacă un punct de contrareformă.

Al doilea subiect, abordat de colegii din blogosferă, discutat la serate sau cafenele, este noul trust de presă achizionat de Rus, Paszkany și Dâncu.

M-am bucurat pentru Vasile Dâncu, un vechi coleg de „breaslă” căruia i-am apreciat textele scrise și chiar i le-am solicitat cu obstinație.

Am fost întrebată adesea în ultima vreme ce cred despre acest proiect, care pot fi obiectivele și care pot fi riscurile, ce urmăresc cei trei.

Nu pot să știu mai bine decît ei înșiși ce vor să facă, dar în jurul discuțiilor s-au conturat cîteva ipoteze, pe care le enunț aici, cu titlul, evident, de pure supoziții.

1. Poate fi vorba de un mijloc de promovare a afacerilor acestor oameni și ale mediului economic ardelean. Ceea ce n-ar fi rău. Ei și prietenii lor au ceva de vînzare, au branduri de promovat și atunci, de ce să pompeze bani în trusturile altora cînd pot să o facă în propriile publicații sau televiziuni.

2. Poate fi o asociere bazată pe prietenia de afaceri dintre o anumită parte a PSD și o altă parte a PDL. Este cunoscută de mult timp camaraderia transpartinică între Ioan Rus și grupul ardelean din PDL, al cărui exponent este Vasile Blaga. Ce ar ieși de aici? O campanie electorală-surpriză care să dea peste cap socotelile de la București și care să tragă după ea ca un tăvălug, alegerile generale. Cel mai probabil, așa cum pomenea un social-democrat clujean, de aici Emil Boc ar ieși perdant. Personal mă îndoiesc că Emil Boc nu știe ce prieteni și ce dușmani are, iar trustul acesta pare că nu-l interesează. De aceea, doar campaniile viitoare pot confirma sau infirma această ipoteză.

3. O altă ipoteză, pe care o întrezăresc și care poate e subiectivă, are de-a face chiar cu presa. S-ar putea și ca acest grup să dorească pur și simplu o afacere de presă adevărată, să vrea să investească pe termen lung într-o zonă interesantă și provocatoare pentru ei. Așa cum au investit în politică, în mașini, în fotbal, acum să-l fi ascultat pe Dâncu și, vrăjiți de pasiunea lui pentru presă, să se lanseze și pe aceastră pîrtie.

Acesta ar fi un experiment greu pentru ei, tentațiile vor fi mari, dar, dacă reușesc să adopte o formulă echilibrată și profesionistă, va fi un experiment interesant pentru toată lumea.

Dâncu are misiune grea, să rebranduiască „mogulismul”. Trebuie să selecteze cu greu din noianul de oferte și sugestii, să găsească mesajul optim și să mizeze pe formule de trezire la realitate, antianestezic de drum lung. Publicul e sătul, dar și flămînd în același timp. Doar cine poate să identifice foamea și sila mai poate ajunge la el.

P.S.: Am observat cu atenție comentariile la textele despre regionalizare. Cititorii noștri s-au globalizat și în ceea ce privește sistemul de referință, nu mai au timp pentru abordări minore. Ei așteaptă soluții, nu false patriotisme sau bizarerii. Iar altora, genul acesta de teme le stîrnesc reacții viscerale, subumane, așa cum îi stîrneau altădată extremiștii și asta e de evitat. (Vezi comentariile de genul: „Un ardelean bun e un ardelean mort!”).

Cred că fiecare zonă a României, oricum ar fi ea numită, la fel ca și Transilvania, are nevoie să-și exploateze atu-urile fără a face din asta un război ridicol între triburi. Nu mai e vremea pentru ele.

Anunțuri

Un gând despre “Jocul cu mărgelele de sticlă. Regionalizarea și regionalizarea presei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s