Cîți copii pot încăpea în Jiu? Un test pentru psihologii școlari

Mi-am petrecut copilăria în preajma Jiului. Nu mi-a plăcut deloc, dar îl priveam adesea. Jiul era un rîu ciudat. Negru și murdar ca iadul, nu-ți venea să te arunci în el. Apele lui mîloase îți provocau greață. Acum e alb ca sticla, a înghițit minele de pe Vale și după ce le-a digerat cu totul, dă să înghită copiii cuminți. Unu, doi, trei, patru.

Cronica ultimelor știri de acasă sună alarmant.

Patru tineri s-au aruncat în ultimele săptămâni în apele Jiului, iar doi dintre ei au fost găsiţi prea târziu. Ieri, poliţiştii au împiedicat un băiat de 14 ani să se arunce în râu cu un rucsac plin de pietre în spate. Elevul, care este în clasa a VIII-a, a lăsat un bilet în bancă prin care şi-a anunţat colegii că vrea să se sinucidă pentru că a rămas corigent la geografie.

Prima care s-a aruncat în Jiu cu un ruscac cu pietre în spate a fost Raluca Drăguşin, elevă în clasa a-XII-a la Colegiul Spiru Haret din Tg. Jiu. Tânăra, olimpică acceptată la cinci universităţi britanice, n-a mai ajuns acasă în seara de 18 mai. Autorităţile au identificat trupul neînsufleţit patru zile mai târziu plutind pe Jiu.

Ceea ce părea un caz izolat s-a transformat într-un precedent. La aproape o lună de la tragedie, s-au mai raportat printre elevii din oraş încă o sinucidere, a unui adolescent de 16 ani, şi alte două tentative eşuate, după acelaşi tipar.” (România Liberă)

Sindromul Jiului și al rucsacului cu pietre ar fi trebuit să trezească în primul rînd psihologii școlari. Nu trebuie să fii psiholog de geniu ca să-ți dai seama că acolo nu mai este vorba de un accident. Că e un fenomen și ca să devină așa ceva a fost nevoie de mai mult decît de simpla mediatizare a unui caz, sînt cauze profunde și extinse.

Am convingerea bazată pe experința școlii propriului meu copil, dar și din ce se întîmplă în alte școli din țară, că psihologii școlari din România, în mare măsură, nu sînt pregătiți pentru ce au de făcut. Nu știu dacă școala de psihologie este vinovată sau sistemul care nu-i motivează sau solicită destul. Sau lipsa de tradiție în domeniu. Dar cert este că aici avem o problemă serioasă.

La o școală din centrul Clujului, unde psihologii școlari se presupune că sînt bine selectați, avem de-a face cu situații greu de înțeles. Testele pe care psihologul școlar le dă elevilor, ca și cele pentru părinți, par desprinse din neantul internetului și fără vreo legătură cu ce se întîmplă în jur.

Ultimul test se referea la teama copiilor de păianjeni sau de veceurile publice. Acum, aplicat vorbind, să te temi de veceurile publice din România este absolut normal și necesar, asta denotă realism, dar probabil că psihologul care a conceput testul nu era de pe aici. Testul a fost cules de pe internet și aplicat copiilor ca un astfel de „specialist” să-și junstifice și el, existența în școală.

Asta în timp ce elevii au inventat un joc stupid, un șir de pretexte pentru violență, prin care copilul provocat să se uite într-o direcție este lovit cu pumnii dacă o face. Un fel de bîză extrem de agresivă se joacă în fiecare zi prin curtea sau pe holurile școlii și lasă urme de vînătăi pe unde apucă. Copiii se bat, se îmbrîncesc, în timp ce profesorii se fac că nu aud, iar psihologul firește, nu are nici el drum printre copii, pentru că are treabă să caute teste pe internet. Legate de teama de veceuri.

Credeți că la Tîrgu Jiu poate fi altfel? Ce fel de psihologi or fi și prin școlile de acolo, se vede de la știri. Iar problemele acestea arată cum copiii sînt, cu un pas cel puțin, în fața lor.

P.S.: Am fost copil cuminte, într-o școală din Tîrgu Jiu și știu cît de singur poți fi. Am trăit în anii de liceu experiențe traumatizante, fără ca cineva să mă poată ajuta cu adevărat. O lucrare a mea la olimpiada de limbă română a fost socotită atentat la orînduirea socialistă. A urmat o anchetă din partea Securității, profesor transferat disciplinar și o tensiune incredibilă pentru un copil. Depărtarea de părinți, rătăcirea printre cărți, lipsa de comunicare, mediul opac și o sensibilitate anume pot face ușor dintr-un copil un corp plutind pe Jiu.

Anunțuri

7 gânduri despre “Cîți copii pot încăpea în Jiu? Un test pentru psihologii școlari

  1. Eu cred ca cel mai bun psiholog al copilului e propriul parinte. La acea varsta prihologia copilului e alta decat a adultului sau a preadolescentului. Prima greseala e intreruperea comunicarii copil parinte iar de aici pe principiul dominoului se naruieste totul.

    1. Afirmatia ar fi corecta daca am presupune ca parintii au cunostiinte de psihologie. Parintii la randul lor sunt derutati si deprimati de aceasta societate care a introdus noua forma de stres a secolului 20 si la noi : nesiguranta sociala. Ce ajutor poate da un parinte care macina in gand 24 de ore aceeasi intrebare…cu ce platesc utilitatile,cu ce bani raman sa le dau de mancare la copii…in asemenea conditii se afla fosta patura sociala medie, actualmente ajunsa patura saraca. Asa-zisa tranzitie, interminabila, a adus probleme psihice necunoscute sau prea putin intalnite la noi. Cred ca daca tot sunt psihologi care si iau bani pentru munca lor ar putea sa si munceasca…

  2. o vai, dar situatiile sunt tragice de tot in mediul rural!
    Anul trecut la Mociu s-a sinucis un copil din clasa a IV a! Toti copiii si profesorii scolii au trecut prin un soc imens, care inca nu s-a stins! NICI UN PSIHOLOG SCOLAR DIN JUDETUL CLUJ nu a considerat necesar sa intrebe la scoala respectiva daca au nevoie de ajtutor, poate nu au stiut! Nici macar cel „arondat” la scoala respectiva !
    In satele judetului scolile sunt repartizate cate unui psiholog – in cele de scoli rurale pe care le-am vizitata anul acesta in cadrul unui proiect, nu se cunostea cine este psihologul responsabil al scolii! Vorbim de un mediu aflat acum in mari schimbari (mai ales la nivelul scolilor!), in care copiii de la ciclul primar pleaca de acasa la 6.30 si revin la ore 15, si in timpii morti de asteptare a microbuzului sau a cadrelor didactice NU SE OCUPA NIMENI DE EI.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s