Moartea inginerului Florescu

Anul trecut, de ziua mea, am primit de la cineva din familie, drept cadou, o călătorie la Orșova. Era o căldură de august cînd ne-am pornit la drum. Am luat-o și pe mama mea, să vadă Dunărea, n-o mai văzuse niciodată. Ea, săraca, are locuri pe care le-a văzut doar însemnate de suferință.

A văzut Timișoara cînd a fost cu sora mea la doctor, a fost la București la o înmormîntare și la avocați, la Curtea de Argeș, într-o iarnă, să-și ducă fata la școală, cînd a mers prin zăpadă, pe niște cîmpuri, de i-au înghețat picioarele pînă la șold.

A fost la Craiova cu treburi la piață, urăște acest oraș. Acolo s-a supărat foarte tare, de era să-i plesnească o vînă la cap cînd i-au furat portofelul în autogară. Cînd a ajuns în piață, să ia vinete s-a trezit că nu are un ban, nici de autobuz să se întoarcă acasă. A podidit-o plînsul, femeie în toată firea. Seara, s-a milit șoferul și-a luat-o fără bilet, doar nu era s-o lase în Craiova.

Mama mea ar putea să facă o hartă a locurilor unde a durut-o ba în piept, ba în cap, ba în picioarele prost încălțate.

Am trecut de Tîrgu-Jiu, un alt loc unde își lăsa copiii la școală și pleca cu sufletul secat de grijă. Cînd am ajuns aproape de Motru, ne-am pomenit cu ea că vrea să oprim: Aici, aici, zice, pe dreapta. Aici am stat de m-a plouat, m-a făcut leoarcă, pînă la piele m-a udat. Aveam o rochiță de stîmbiță subțire și afară turna de se înnegurase ca noaptea, dar nu mă mișcam din loc, uite aici am stat o jumătate de zi să-i aștept pe experți. Mă trimisese fratele meu, era ultima lui speranță, o nouă expertiză a săpăturilor, ca să scape de pușcărie.

Richard, fratele ei, a fost arestat în timpul comunismului pentru uneltire împotriva regimului comunist sau ceva asemănător. A stat șase ani în pușcărie la Jilava fără să fie judecat. Ancheta era ciudată, cînd îl torturau să spună ce vorbeau la chefuri pe șantier, unde era inginer șef, cînd îl chestionau cum a fost cu excavarea unui zăcămînt la mina de lîngă Motru. Trebuia să se găsescă un cap de acuzare. Atît.

Richard s-a îmbolnăvit, în timpul detenției a făcut și greva foamei, ajunsese de 45 de kilograme. Cînd i-au dat drumul, era mult prea tîrziu pentru el. La 55 de ani, Richard, fratele cel bun și deștept al mamei mele, a făcut un atac cerebral și a murit. Sechele, s-a spus. Cît a mai apucat să trăiască a dat statul în judecată, urma să cîștige probabil, dar timpul nu a mai avut răbdare cu el pînă la sfîrșitul unui proces îndelung, cum sînt cele din România.

I-am așteptat pînă au venit. Am văzut că trag mașina aici și m-au întrebat, dumneata ești sora inginerului Richard Florescu? Da, a zis mama și au luat-o în mașină. Îi era jenă să se așeze așa udă, să nu strice scaunul mașinii, dar unul dintre ei i-a dat o pungă pe care să stea. I-a plătit cu 12 mii de lei, atunci erau bani! I-a împrumutat de la nea Crăciun din Plopu, de la nepotul ei doctor și a mai vîndut un porc de s-au adunat toți banii.

Cînd s-a oprit ploaia, experții au coborît, uite, pe scările de la capătul ăla, povestește mama, și au început să măsoare dealul de pămînt ce-l vedeți în față. L-au măsurat și pe la patru au ieșit la șosea. S-au urcat în mașină și am plecat. A doua zi, am venit iar. Făcuseră calculele și mi-au dat expertiza semnată și ștampilată. „Măsurătorile au ieșit exact cum a spus inginerul Florescu, doamnă, exact cum a raportat dînsul. Aveți un frate foarte deștept, păcat!” Așa mi-au spus: a ieșit exact cum a zis inginerul Florescu, deci nu mințise fratele meu, nu furase, nu raportase fals. M-am dus atunci la Jilava, la pușcărie, i-am dat un exemplar și fratelui meu, dar i-am dus una și avocatului lui, în București. Nu știu dacă a contat, i-au dat drumul numai după încă doi ani de la măsurători.

Ne-am uitat la movila de steril, acum ușor înierbată, de pe un șantier minier de lîngă Motru. Șantierul pustiu, s-a închis cu ani în urmă. Movila e și ea, lipsită de rost. A îngropat o viață de om, a produs suferință degeaba. A murit și comunismul și Ceaușescu și industria lui, a murit și mina de la Motru, dar mai ales, a murit fratele mamei, inginerul Richard Florescu. O moarte și o suferință inutilă. Movila de pămînt stă șteamp în Valea Motrului, o realitate concretă, care a generat o vinovăție inexistentă și a distrus viața omului care a făcut-o. Dovadă că istoria, universală sau individuală, e plină de stupidități inutile care ne omoară.


Și, pentru că e sîmbătă, vă propun obișnuitul videoclip.

Anunțuri

3 gânduri despre “Moartea inginerului Florescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s