Știau că împreună pot. La Cluj, „revoluția spaniolă” n-a putut

Luni seara, în Piața Mihai Viteazu, vreo douăzeci de tineri, români dar și cîțiva spanioli croșetau din sloganuri, o minirevoltă după modelul spaniol. Au texte inteligente, sînt isteți și revoltați, dar mai mult intelectual decît social. Din mitingul lor nu știm dacă a rămas cineva cu ceva, dar caravana revoluției trebuia să treacă într-un fel obligatoriu și pe la Cluj. Departe de a fi reușit să o exploateze cineva politic, mișcarea filozofică anti-sistem a acestor flower-power de secol 21, a lăsat Clujul la fel de blazat cum l-a găsit.

„Știi ce s-a întâmplat în Islanda? Știi ce se întâmplă acum în Spania? Zeci de mii de persoane din toată lumea sînt în stradă căutând schimbarea! Toată lumea s-a trezit!” Acesta a fost mesajul câtorva tineri spanioli, cărora li s-au alăturat de vreo două ori mai mulți studenți români, ce au organizat un episod clujean al „revoluției spaniole”, cu voie de la Primărie, între șapte și opt seara.

Revolta se trage la copiator

„Nu credem că vom schimba lumea cu maniestația noastră, însă suntem aici ca să arătăm că existăm și că vrem să se țină seama și de noi. Această acțiune a noastră este, dacă vreți, un semn de exclamare”, spune o tânără studentă unei fete care exersează jurnalismul la UBB Radio. În rest, picior de presă „profesionistă” nu se mai vede în Piața Mihai Viteazu.

Tinerii au întins un cearșaf pe balconul unei clădiri din vecinătate și împart trecătorilor manifeste trase la copiator. Sosesc și doi băieți cu acompaniamentul muzical, două tobe mici, africane, și o trompetă. Lumea trece prin piață și se uită cu oarecare curiozitate, atrasă probabil de vârsta protestatarilor. Șoferii opriți la stop acceptă cu curiozitate manifestele tinerilor, deși e probabil ca mulți dintre ei să nu le poată citi. Sunt scrise în engleză. „I know that together we can.” Ca să vezi!

Chiar nu e mineriada!

„Haideți, băieți, mișcați-vă mai cu spor, că avem doar o oră la dispoziție”, îi alertează organizatorul din partea română. Masca lui Guy Fawkes, cel care a vrut să arunce, în 5 noiembrie 1.604, clădirea Parlamentului englez în aer (îl știți, cel din „V for Vendetta”), părăsește locul și se îndreaptă spre celălalt capăt al pieței, spre statuia lui Mihai Viteazu. Găsește acolo un grup de liceeni așezați la o șuetă și le explică, repede-repede, de ce protestează spaniolii. Nu știe limba română, dar vorbește o engleză de care românii râd.

Pe lângă statuie trec doi bărbați mai în vârstă, fiecare cu manifestul în mână: „Lasă-i s-o protesteze! Chiar așa nu se mai poate… Numai dacă-ar fi în stare!”

Această prezentare necesită JavaScript.

Publicitate