Uitați de congrese. Nu acolo se reformează clasa politică

Politica nu e altceva decît o activitate ca toate celelalte, doar că ceva mai vizibilă. La partid e ca la facultate, ca la serviciu, ca la birt sau ca acasă. Un pic de voință, mult compromis, puțină frunzăreală și ceva mai multă șmecherie. Întîlnim formula asta peste tot. Vedeți bine că avem un mod de comportament aproape identic, pe orice treaptă socială ne-am afla. La noi, pînă și Casa Regală e prost crescută, multinaționalele se mahalagesc, iar biserica uite că se privatizează.

O schimbare radicală, o reformă politică ar însemna să se schimbe formula de lucru, modul de raportare al fiecărui individ la ce face, atît în partid cît și în afara lui. Iar acest lucru se va întîmpla doar dacă începem să schimbăm modul de lucru din fiecare domeniu al societății. Degeaba așteptăm ca un grup dintr-un partid să cîștige alegerile în detrimentul altuia și după aceea să spunem că s-a reformat partiudul X, la următorul congres al partidului Y așteptăm noi răsturnări și reformări, pentru că ele, poate, nu vin așa.

A însemnat Ponta o reformă în PSD? A însemnat Antonescu o reformă în PNL?

Reforma va fi impusă de necesitate, va fi rezultatul unei presiuni contabilicești. Acum nu ne mai putem permite aiureli, minciuni, trăncăneli, improvizații. Societatea crapă dacă nu e bine condusă.

Dacă schimbăm sistemul de justiție și-l facem mai puțin murdar, dacă schimbăm ceva în educație, dacă schimbăm regulile din instituții, încet-încet vom vedea că oamenii vor acționa diferit. Mai corect din punct de vedere al eficienței, al eticii.

I-am urmărit pe tineri. Am legături cu cîțiva din domeniul artei, al agriculturii, diplomației, științelor sociale.

La ei, paradigma începe să se schimbe. Se schimbă și lumea în care ei activează și se schimbă sensul lucrurilor. Încet, încet, aproape imperceptibil, oamenii încep să trăiască pentru anumite idei, cauze, scopuri, altele decît bunăstarea proprie. Nu spun că lumea lor nu colcăie și ea de oportuniști, că aș minți. E și la ei o doză, chiar supradoză, de parvenitism inoculată de la naștere, ca ADN-ul. Dar mai e și altceva.

De exemplu, am întîlnit tineri care nu mai spun: vreau să mă angajez în instituția cutare ca să fiu angajat undeva, ci vreau să lucrez pe proiectul cutare cu colegii mei ca să ajungem la rezultatul h, nu mai spun vreau să ajung în galeria X, ci vreau să transmit următorul mesaj și cu el poate ajung în galeria X.

Vedem rezultate extraordinare în artă, în IT, în cinematografie. Doar acolo unde se lucrează pentru idei, nu doar ca să te afli în treabă.

Sper că așa se va întîmpla și în politică. Nu mai sper, după 20 de ani de experiență, ca un om înlocuit cu altul să însemne ceva. Dar un mod de lucru înlocuit cu altul, o paradigma cu alta, da. Iar asta se face încet, concentric, din te miri ce colțuri ale societății. Poate nu ne uităm unde trebuie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s