Partea ta de prăbușire

Nimeni nu ne pregătește dinainte. Nu știm cînd, într-o clipă afurisită, ceva se rupe în mecanismul fin din carne și oase, de gînduri și vise și gata. Te prăbușești ca o clădire lovită de trăsnet. E suficientă o secundă ca zidurile tale să ajungă un morman de moloz.

Viața fiecărui om este ceva minunat, un univers încărcat de semnificații, de gusturi și trăiri, că numai un singur om dacă ar fi creat Dumnezeu și el ar fi făcut cît lumea toată. În contrast cu întinderea lui, căderea îl face atît de mic. Iată că-l poate reduce fizic și ideatic la un punct în mijlocul unei camere cu ușile închise. S-a bucurat de soare, a rîs, s-a jucat cu copiii lui, zi după zi, s-a pornit pe drumuri, a povestit cu colegii, vara s-a dus la mare, duminica la biserică și la petreceri în familie.

S-a bucurat în fiecare primăvară de liliacul înflorit sub fereastră, a spălat rufe și le-a întins la soare, a făcut lumină cu mîinile lui, pentru ca într-o zi, pe el, nedrept, întunericul să-l înghită.

Am văzut pe cineva drag, de curînd. Un om minunat, plin de viață și dragoste, generos și harnic. Un om foarte bun. Acum e un om bolnav. Un om singur. Nu pentru că ar fi lăsat singur de cei dragi, ci pentru că în lumea lui, oricît ai vrea, nu mai poți ajunge. Pentru mine, prăbușirea zidurilor unui om e o durere mult mai greu de suportat decît prăbușirea munților și pădurilor. (Și sper ca sub greutatea lor, universul magic al omului viu să fi rămas intact.)

Poate de aceea alergăm ca nebunii, sperînd să nu ne prindă clipa așezați, că poate-i este mai ușor.

Pînă atunci, să nu uitați să faceți tot ce vă place. Voi dați sens lumii, oricît timp ați avea pentru asta.

Anunțuri

4 gânduri despre “Partea ta de prăbușire

  1. Karma draga doamna, Karma!
    Traiti fiecare zi de parca ar fi ultima. Pana la urma acest adevar universal se va implini!
    Sanatate si bunastare 🙂

  2. Uneori a fi sensibil e o povara mai grea decat toate pacatele imaginabile. Traim (noi cei din secolul 21) intr-o societate care priveste la grafice si uita de spirit, psihologia e adusa pe aceasta scala la acelasi nivel de pseudostiinta. Am coborat dincolo de orice imaginatie si anticipatie negativa,suntem atat de ancorati in „realitate”, aceasta realitate materiala incat orice altceva e tratat ca impotenta sociala. Firile sensibile pot claca. Zambetul constant pe fata cuiva este de multe ori o dorinta arzatoare de a nu improsca cu problemele lui catre altii, dorinta ca universul sau sa nu fie poluat de certuri, de inutilitati materiale, de poverile taxelor si serviciilor. Dar la urma toti cedam. Unii nu mai revin. Altii se reconstruiesc si revin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s