De ziua lui Cioran. Cînd România nu este nici ea acasă

Tot m-am plimbat peste știrile de ieri, de la Paris și nu pot să înțeleg cum de s-a întîmplat să fim din nou nătîngi și de rîsul lumii. De rușinea noastră în primul rînd. N-am fost în stare, ca stat, să recuperăm bunurile culturale care au aparținut lui Emil Cioran, scoase ieri la licitație, în Franța. Le-a cumpărat altcineva pentru noi, un cetățean din București și le va dona României.

Ministerul Culturii, în schimb, n-a făcut nimic. „Noi putem aloca bani, numai dacă proiectele ne sunt propuse în timp util din partea operatorilor culturali şi numai dacă acestea sunt fezabile. Altminteri, nu putem face nimic, aşa cum a fost şi în cazul Cioran”, a spus Radu Enache, consilier al ministrului Culturii, Kelemen Hunor, pentru Adevărul.

Întrebarea legitimă care se impune: cine să propună proiectul de recuperarea culturală a lui Cioran dacă nu Ministerul Culturii? Adică ce spune consilierul lui Kelemen Hunor este că nu le-a făcut altcineva treaba în locul lor, ei ar fi putut să semneze, dar n-au avut pe ce!

Nu-i nimic, tot altcineva a făcut treaba, un avocat de 42 de ani, George Brăiloiu a dat 405 de mii de euro și a cumpărat manuscrisele lui Cioran, pentru România.

În plus, sau tot în minus, mă rog, nici nu se organizează vreo aniversare astăzi,8 aprilie, deși se împlinesc 100 de ani de la nașterea scriitorului. Doar Academia Română va organiza un simpozion dedicat lui, abia marţi, pe 12 aprilie. De ce tocmai atunci, nu știm. Probabil că și Academia asta are atîtea de făcut că nu-i mai ajunge timpul și trebuie să împingă și zilele de naștere ale morților mai încolo. Ca să-i vină bine.

Nu putem să nu observăm lipsa de interes a ministrului Kelemen Hunor în acestă chestiune. Iar pentru un tip care se consideră el însuși om de cultură nu este scuzabil.

În locul lui, azi dimineață m-aș ridica de pe scaun și l-aș pofti pe George Brăiloiu în fruntea Culturii românești. Chiar dacă nu ar accepta, gestul ar trebui făcut.