Singur printre prieteni. Și dușmănia a devenit un flecușteț

S-ar zice că intelectualul are sînge în creier! El cînd urăște, urăște! Caută argumente, își susține teoria despre celălalt, dușmanul lui, cu aplomb. Băi frate, au ceva adînc diferit oamenii aceia! Unul e rafinat și subtil, celălalt grobian și dictator! Se urăsc de moarte, dar e clar și de ce! Gîndesc diametral opus, unul e de stînga, altul de dreapta, unul dă și celălalt ia, fiecare are altă treabă!

Și cînd se împart catedrele, unul îl împinge pe celălalt de pe scaun, doar n-o să-l lase în universitatea lui! Că e de-al dușmanilor!

Unii scriu despre ceilalți că sînt niște porci, mă rog, că ar grohăi prin ogrăzi, se disprețuiesc, deci. Au o scîrbă majoră cînd vine vorba de „maestru”. Se urinează pe el! Băi frate, dar să vedeți voi ce bine lucrează împreună! Cum se promovează ei, reciproc, atunci cînd e vorba de un interes comun! Cum uită de disprețul adînc și-și dau mîna peste țară într-un interes așa de major! Interes național îi zice!

Uită de cuvintele grele, uită de principii (care va să zică…) uită de ei înșiși. Uită de greața față de nimicul cu ifose pe care-l scuipau alaltăieri. Acum sînt camarazi de luptă față de un alt dușman, comun. Ăla e acum porcul, ăla e mizerabilul care trebuie distrus. Ăla grohăie prin poiată (uf, greșesc, el nu e ardelean, s-ar putea sa nu stie cuvîntul), și trebuie oprit. Se năpustesc pe el și uită de ura lor scuipată printre dinți pînă atunci.

Nu poți spune că oamenii nu se schimbă și că n-ar trebui să se schimbe, să se cunoască mai bine. Poți admira pe cineva pentru ca apoi să te dezamăgească. Se întîmplă ceva ce-ți dezvăluie caracterul mizer sau sufletul gol al celuilalt, interesul din spatele lui sau meschinăria unui comportament. Te dezamăgește și gata cu atașamentul. Dar există niște principii care continuă să rămînă partea ta de consecvență, ca și invers, din marele dispreț, nu poate dispărea totul. Cum să clădești pe el? Cum să clădești pe mocirlă?

Intelectualii, pe lîngă care se întîmplă să trecem la un moment dat, ne oferă modele, ei au atitudini care ne impresionează. Și rămînem impresionați, dacă sîntem așa, mai impresionabili. Pînă cînd tot ei ne trezesc la realitate.

Nimic nu contează pentru intelectualul-politician de astăzi în afara interesului clar de a ajunge la putere. El este mai dependent de putere decît omul simplu. Respiră ca să ajungă șef, șef peste tot, nu doar la firma lui sau în școala lui. Șef de-a binelea, peste țară, dacă se poate. Cu cît are mai mulți supuși cu atît îi crește adrenalina și omul plictisit de lipsa de rost, se tot alimentează cu scopuri supreme.

Pentru că este maestru al argumentelor, le găsește repede pe cele tocmai potrivite ca să-l îmbrobodească pe interlocutor.

Profesori, rectori, oameni de afaceri și șefi de ziare. O cîrdășie între cei care se disprețuiesc nu se creează pe revelații, ci pe interese.

PS: Astăzi, la Cluj, Ioan Rus, Andrei Marga și Vasile Dâncu le vor vorbi tinerilor liberali și social-democrați despre „solidaritate și liberalism”. Iată că unificarea stîngii cu dreapta începe și de jos, de la Hotel Royal Classic, din cartierul Gheorghieni.


Vezi și:
» Trei „tenori” pentru USL: Marga, Rus şi Dâncu

Anunțuri

Un gând despre “Singur printre prieteni. Și dușmănia a devenit un flecușteț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s