Ce au făcut armenii, în prima zi, în casa lor

Comunitatea armeană de la Cluj trăia în chirie pînă acum cîteva zile cînd s-a mutat în sediul ei de pe strada Cuza Vodă numărul patru. De douăzeci de ani, o mînă de oameni la început, apoi tot mai mulți, căutau un loc unde să se vadă de cîte ori aveau nevoie. Aproape că pribegia lor istorică se continua chiar și acum, prin clădirile altora. De Crăciun, de ziua Armeniei, sau cînd comemorau genocidul care i-a alungat departe de casă, ei o făceau tot într-o străină casă. Armenii au construit în România orașe întregi, catedrale, muzee, spitale, dar n-au primit, ani de zile, o încăpere unde să se întîlnească, să schimbe o vorbă, să-și pomenească morții.

Uniunea Armenilor din România și filiala de aici au reușit să amenajeze un sediu pentru armenii din Cluj, și-n prima zi în care s-au văzut acolo, s-au numărat, ca după îndelungi rătăciri, apoi ca să se cunoască mai bine, a vorbit fiecare despre el și povestea lui, au mîncat împreună și și-au ales conducătorii.

Azaduhi Varduca a fost realeasă președinte, secondată de doi vicepreședinți (Mircea Tivadar și Mihai Gheorghe) și de un comitet format din șapte membri, printre care și doi tineri, Riti Vera și Botond Debrecin.

Îi urmăresc de mulți ani pe armenii din Ardeal, ca și pe sași sau slovaci. Acum sînt mai entuziaști ca altădată și poate că asta are legătură și cu facilitățile pe care actualul guvern, avînd nevoie și de susținerea minorităților din Parlament, le-a făcut. Acum se vorbește despre proiecte din fonduri europene, de învățămînt la distanță, de vizite de stat și de aniversări la nivel național. Președintele UAR, Varujan Vosganian și vicepreședintele Sirun Terzian le-au prezentat armenilor proiectele lor pentru următorii ani în țară și în relațiile cu ceilalți armeni din diasporă.

Se discută despre refacerea muzeului de la Gherla, despre inventarierea digitală a moștenirii armene, despre recensămîntul de anul viitor.

Încurajat de numărul tot mai mare al armenilor care li se alătură, Varujan Vosganian spune oarecum poetic, dar cu gîndul la recensămîntul de anul viitor, că sîngele armenesc e ca iodul, nu trebuie decît o picătură ca să se coloreze tot.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s