Infringementul se întoarce. Cum s-a întîlnit SAR cu interesele transnaționalelor din energie

De cîțiva ani încoace, operatorii din piața gazelor cer insistent liberalizarea prețului pentru profitabilitatea lor. Operatorii pieței – Gaz de France, E.On Gaz, OMV Petrom – trag tare din toate direcțiile pentru ca Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei (ANRE) să accepte creșterile de prețuri.

Însă autoritatea, subordonată Guvernului, nu a cedat și nu a deblocat prețurile.

A elaborat în schimb o strategie de liberalizare a pieței din 2013 încolo. Acum guvernul a pregătit o ordonanță de urgentă, cerută insistent de Comisia Europeană pentru deschiderea pieței energetice de la noi. Dar, surpriză, și în aceasta ordonanță, ANRE rămîne sub coordonarea premierului.

ANRE este profund nemulțumită. La fel și operatorii de gaze din România, iar mîna lor lungă ajunge, prin societatea civilă, la presă.

SAR critică OUG emisă zilele acestea și invocă posibile sancțiuni din partea UE, amenință cu infringementul! De ce?

Spun ei, pentru că ANRE e subordonată politic și slăbită de reducerile salariale, iar OUG nu schimbă acesta stare de lucruri.

Bun, dacă ar avea salarii mari ar fi altfel? Nu, dovadă că nu s-a întîmplat așa. ANRE ar fi scumpit demult energia dacă guvernul n-ar fi controlat acest lucru. ANRE este un organism fără răspundere publică, își ia tainul și pleacă.

ANRE a fost condusă de mai mulți președinți. Deși aveau salarii colosale (50 de mii de euro pe lună), din atitudinea lor publică puteai deduce repede că fac, de fapt, jocurile operatorilor de gaz, militînd pentru interesele lor. Cum ajungeau acolo, cereau scumpirea gazului.

Un exemplu concret. Pe vremea guvernului Tăriceanu s-a schimbat formula de calcul la consumul de gaz casnic. Președinte la ANRE era Olosz de la UDMR. Ei bine, sub conducerea lui, formula de calcul a fost greșit aplicată la noi, altfel decît în UE, astfel încît românii plătesc cam cu 10% mai mult decît consumă (vezi aici raportul de analiză făcut de Fisc). Beneficiile merg la E.On Gaz, Gaz de France și așa mai departe. Iar profitul acestor companii este cuprins și garantat de formula de calcul aplicată de ANRE.

Despre Olosz s-a spus că avea un salariu de 50 de mii de euro pe lună. Cînd l-am întrebat la telefon dacă e adevărat, mi-a răspuns că nu e treaba presei ce salariu are el.

În 2009, Guvernul Boc a redus agențiile, iar pe ANRE a trecut-o în rîndul celorlalte scăzîndu-le salariile cu 50%. SAR vine cu un raport în octombrie 2010, în care le plînge de milă și semnalează pericolul ca ANRE, slăbită de reducerile salariale să-și piardă independența! Iar în subordonarea față de primul-ministru vede un pericol și mai mare. Adică, vedeți cum nu-i lasă guvernul pe cei de la ANRE să facă ce vor? că dacă era după ei, scumpeau energia demult. Că aveau presiuni din partea operatorilor, nu?

Ideea e că ANRE poate fi mituită oricum, și cu salarii mari si cu salarii mici. Interesele sînt atît de mari incît am văzut cum nici măcar un salariu de 50 de mii de euro nu garanteaza apărarea interesului național.

Iar politica energetică a unui stat (uitați-vă și la restul lumii) este firesc să facă parte din programul asumat politic de un guvern. Pentru acel program răspunde în fața poporului, la vot, în fața opoziției sau în justiție dacă e cazul. Primul ministru își asumă public o politică energetică, pe cînd președinții ANRE își iau banii și pleacă.

Îi știți, vi-i amintiți?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s