Balul Operei. Cronica unei ipocrizii anunțate

UPDATE: În această mare de ipocrizie, să notăm totuși gestul violonistului Alexandru Tomescu care, înainte de a-și începe recitalul, a ținut să se delimiteze de unul dintre sponsorii manifestării, Roșia Montană Gold Corporation. Iar în semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze Roșia Montană, atît el, cat si colegul său Toma Popovici – au decis să doneze în întregime onorariul lor Asociatiei Salvati Rosia Montana. O dovadă tonică a faptului că n-au dispărut încă toate conștiințele din România.


Mă străduiesc să înțeleg ce are Balul Operei, ca manifestare mondenă de provincie, cu Opera în sine și nu reușesc. Văd cum tot felul de personaje, unele dubioase, altele doar figuri de carton ale capitalismului de grotă, se perindă pe un fel de covor roșu, într-o lume a imitației pînă în cele mai mici amănunte.

Sînt premiate personalitățile orașului, este prezent primarul, prefectul, oamenii politici cu soțiile. Un moment în care oamenii mari ai micului oraș, după ce și-au făcut averi ca-n junglă, vor să-și procure și onorabilitate. Se găsesc și cei care să le-o dea. Pe cîntec de vioară.

Printre ei poate că sînt și oameni serioși, dar probabil prea obosiți să discearnă între obligativitatea civică și ridicolul situației.

Ce fac în acest spectacol artiștii de la operă? Cîntă mulțimii adunate acolo după reguli de ei necunoscute, precum lăutarii la chermeze de baștani. Se complac în această ipocrizie pentru ca treaba cu salariile, instituția, vacanțele, pensia să meargă mai departe. Artistul domesticit. Neinteresant.

Am fost nevoită să scriu de multe ori despre ei, nu în cele mai fericite situații. Se plîng de salariile mici, an de an, din ’95 încoace. Fac greve pentru bani, se vaită că nu au piele de calitate pe tobe, îl bîrfeau pe Pavarotti că-i bătea vocea, dar cîntă pe terasele din Italia, ca să facă ceva bani. Repetă în frig cînd li se strică centrala și sar pe scenă ca niște dovleci în spectacolele de balet, chiar și la bătrînețe, spre amuzamentul spectatorilor. „Buf, buf, făcea omul cu burtă.”

Opera din Cluj nu are performanțe notabile, nu are spectacole despre care să vuiască lumea. Cîte un cîntăreț talentat se pierde înecat de apa stătută a mediocrității locale.

În loc să se concentreze onorata instituție să facă mai întîi performanță, să cucerească lumea mîncînd pămînt dacă e nevoie, că așa fac adevărații artiști, ei se complac în festivisme provinciale. În loc să facă spectacole la care să stai la coadă ca să-ți iei bilet, ei cîntă la Bal în fața protipendadei moțăinde și mai adună un ban, împărțind invitații VIP-urilor de ulița noastră.

Pentru ei, un fel de cerșetorie umilitoare, pentru potentații vremii – un fel de spălat pe picioare în fața unui templu cu care nu au nimic în comun, dar bun de soclu pentru noi statui.

În acest timp, artistul modern caută febril soluții să cucerească lumea prin arta lui. Unii au ajuns să cîștige chiar de la spectacole de operă și 15 mii de euro pe reprezentație. Asta înseamnă că această artă nu a apus. Decît într-o provincie care vrea să se creadă, pentru cîteva seri, Parisul! Dar este doar o nevinovată ipocrizie anunțată!

Anunțuri

10 gânduri despre “Balul Operei. Cronica unei ipocrizii anunțate

  1. n-as considera-o ipocrizie ci snobism. la un moment dat careva facea paralela cu balul operei de la viena. vrem sa fim si noi ceva ce nu suntem.
    pe de alta parte cred ca e necesar un bal / spectacol / whatever al elitelor. astea care is, atatea cate is.

  2. Amar si adevarat:”oameni mari …care au facut averi ca-n jungla… cauta onorabilitate”.Un loc unde o gasesc sau absolva cursul de onorabilitate=balul Operei…
    Cat despre Opera….Lipseste conducatorul care sa-i scoata din moleseala si praf.Exemplul ar fi Cristian Mihailescu si Opera din Brasv devenita ….un loc de cultura

  3. E o buna oportunitate pentru nevasta lui Bogdan Rares sa isi faca vanzarea anului in materie de flori, pe bani sifonati de la sponsori! E printre cele mai proaste florarii din oras… Cu pretentie de, ati ghicit, …………………………… florarie pariziana! :))))

  4. Mulțumesc, Corina. Bravo colegilor de la Adevărul, care nu s-au lăsat paralizați de conformismul generalizat al acestor zile.

    Și o observație: faptul că profesorul Jaradat a fost reabilitat juridic are o valoare exclusiv juridică și nicidecum una morală. Ca atare, în ciuda „cazierului alb” (urmare a reabilitării juridice) pe care îl invocă cei care au conferit titlurile de Senior al Cetății, nu văd care este rolul exemplar al acordării distincției domnului în cauză. Cum să spunem: Senior al cetății este un fost condamnat pentru uz de fals, dar asta s-a uitat între timp?

    Ce fel de exemplu dă o asemenea „distincție”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s