Sclavii globalizării. Povestea Ninei de la Nokia și a lui Petru de la Petrom

Nina

Nina se scoală devreme, trage hainele pe ea și fuge spre drumul țării pe unde trece microbuzul Nokia. Ajunge acolo, parcurge filtrele, se schimbă și ajunge la bandă, înainte de fix. Așa sînt programate cursele de transport, ca Nina și fetele să ajungă la timp. Niciun minut în minus.

Se așează la bandă. Acolo va sta 12 ore, în picioare. Din care, 30 de minute va merge să stea tot în picioare, la coadă la împins tava. În mîini are mănuși, pe cap, o bonetă și e încălțată cu papuci de plastic. „Arăt ca un pui congelat”, spune Nina și rîde. Nu trebuie să ajungă nici fir de praf din colbul ulițelor din Jucu, pe minusculele piese făcute de altă Nina, din Taiwan. În fiecare tură, stă doisprezece ore în picioare și ansamblează telefoane Nokia. Două mii de bucăți trec, de fiecare dată, prin mîinile bătătorite de sapă ale Ninei.

Cînd mi-a căzut un aparat de radio pe jos și s-a făcut bucăți, Nina s-a aplecat, l-a adunat pe masa de la bucătărie și, cît ai clipi, l-a făcut la loc, cum era. Nina a învățat acum să treacă repede, repede cu mîna înmănușată peste bumbii și plăcuțele din plastic. Pentru că femeile de pe valea Someșului nu mai cos, de doi ani încoace, prosoape ci telefoane mobile și țin între buricele degetelor piesele, cu maximă dexteritate.

Pentru asta primesc opt milioane de lei vechi pe lună și tichete de masă. Din care li se trag banii pentru mîncarea de la prînz, li se trag și banii de transport. Rămîn cam cu șase milioane de lei vechi. 150 de euro pe lună. Un muncitor neamț de la Nokia-Bochum lua 1.600 de euro pe lună. Contractele românilor se reînnoiesc o dată la două luni. Sînt pe termen determinat, pentru ca, în cazul concedierilor, firma să nu aibă probleme.

Sună de masă. Au cartele și merg să mănînce. Dar cum sînt multe, femeile stau la coadă la spălat pe mîini, apoi la coadă la împins tava. Apucă să vadă mîncarea în farfurii. Se așează și dau să înghită, dar sună iar de intrare la bandă. Nina nu prea apucă să mănînce, e slabă și cam timidă, nu se bate pentru un loc în față, la tavă.

Nina și-a luat telefon. Are un Nokia anume, i se spune Falcon! Bingo, Picolo si Mumbai nu i-au plăcut. Fetele au rebotezat telefoanele, nu le spun pe coduri, cum apar în fabricație, le-au dat nume drăguțe, iar celor de la marketing le-a plăcut ideea, așa că toată fabrica le spune telefoanelor pe nume nu pe coduri. Pe Falcon al ei l-a plătit în rate.

Dar Ninei îi place ce face, oricum ai lua-o, e mai bine decît nimic. În casa lor, doar ea lucrează, doar ea aduce bani. Are copil mic și și-a luat frigider. Fuge cu picioarele ei subțiri în fiecare dimineață spre microbuzul Nokia care s-o ducă în imperiul de plexiglas. Acolo e curat, miroase frumos și e luminos.

Dacă într-o dimineață n-ar mai fugi, ar muri de ciudă. Pentru că altă fată din sat i-ar lua locul.

Petru

Petru este sudor, are autorizație internațională pentru lucrări de maximă periculozitate. Lucrează la OMV Petrom pentru 15 milioane de lei vechi pe lună. Face naveta cu ce poate la stația de exploatare care este la 40 de km de casă. Are salopete de bumbac, albăstrii, i le spală nevasta cu sodă caustică. Are o amărîtă de cască și șapte ingineri în spatele lui. Inginerii iau cam 35 de milioane vechi, pe lună. Maistrul lui, că are și un maistru deasupra, 25 de milioane.

Astă vară, patronii austrieci au adus forțe suplimentare în Sud, pentru a deschide noi exploatări. Muncitorii români veneau tot mai posomorîți acasă.

Austrecii aveam în campusul lor temporar condiții de zeci de ori mai bune ca ei. Aveau utilaje mai bune, echipament, cum românii nu mai văzuseră decît în filme, mîncau la cantină și aveau pauză de cafea. „Petre, îi zicea unul, ai mai auzit mă, de așa ceva, pauză de cafea! Păi noi de ce să avem, mă, pauză, dacă nu avem cafea?!”

Cînd nemții plecau la masă, ai noștri scoteau pachetul de acasă. Ce pachet, că n-aș putea să vă spun. Cînd are nevasta lui Petru o bucată de cîrnat, din garniță, să i-l pună lîngă pîine, e marfă! Acasă mai au trei copii, iar alea 15 milioane sînt de toate, nu mai vin alții.

Petru a ajuns mut acasă, într-o seară. Nevasta lui a aflat de la un vecin de ce. Auzise de la un sîrb care lucra în lotul austriecilor, cît are el pe lună. 4.000 de euro. Și nu era sudor! Și nu de mare clasă! În ziua aia l-au și chemat șefii să sudeze, „sub foc”, niște conducte fisurate. Stăteau la spatele lui și strigau: „Ai grijă Petre, că sărim dracului cu toți în aer!” Uneori îl apucă dracii și simte că mai bine ar sări toți în aer.

În rest, Petru tace și înghite. Nu are unde să se ducă.

Nevasta lui nu îndrăznește să-i spună ce a auzit de la o femeie din sat care a lucrat la cantina nemților pînă au plecat. Ce nici în vis nu s-a gîndit că ar exista atîtea alea de mîncat! Douăzeci de feluri de brînză și cașcavaluri, șunci de nici nu le poate zice numele, legume, fructe ce să mai vorbim, sucuri pe săturate și niște chestii la cutii, din pește, cu sutele de feluri.

Zilnic, aveau meniuri diferite, muncitorii comandau la masa de prînz, ce doreau. Auzi, ce doreau!

  • La Cluj, autoritățile locale au pus la dispoziția Nokia 90 de ha de teren la un preţ derizoriu. De cîteva zile, au început să apară informații din „închisoarea” Nokia. Presa e plină de plîngerile femeilor, iar fata de la PR și-a dat demisia.
  • OMV Petrom a raportat în anul 2009 o cifră de afaceri de 3 miliarde de euro şi a concediat într-un an 1.500 de persoane. Cînd s-a privatizat, în 2004, vînzarea către grupul austriac OMV s-a făcut cu vreo patru miliarde de euro sub prețul pieței. S-a spus că e prețul plătit de România pentru intrarea în UE.
  • Avertisment: Numele persoanelor sînt fictive și sînt menite să le ferească de eventualele represalii. Sursele sînt , asemeni poveștilor lor, cît se poate de reale. Cît despre departamentele de HR ale celor două companii, să nu se bazeze prea tare pe amănuntele din text: s-ar putea ca autorul să fi strecurat inadvertențe în mod strategic.

    Anunțuri

    22 de gânduri despre “Sclavii globalizării. Povestea Ninei de la Nokia și a lui Petru de la Petrom

    1. „sclavii globalizarii” ?!?!?! ce pana mea ii si asta ?
      Nina ar fi preferat probabil sa nu fie sclava globalizarii, sa nu vina nokia. sa stea acasa si sa frece menta la sapa. ma gandesc ca era mult mai bine. wow ! da’ de fapt ar putea sa refuze globalizarea ! ar putea sa nu mearga la nokia si sa mearga bine mersi la sapa. de ce nu face asta ? hmm… cumva ii mai bine „sclav” la nokia decat „om liber” pe camp ?
      cat despre Petru… daca inginerii aia n-ar proiecta sa treaca teava aia, sau utilajele alea pe acolo ar merge si el la sapa. are vreo vaga idee Petru cata scoala ii tre la un inginer din ala ? si cat lucreaza ingineru’ ala si-si stoarce creierii ca sa poata el suda acolo ? si daca-i asa de bun, cum de nu-si gaseste altceva de lucru ? hmm… poate ca totusi nu-i chiar asa de bun cum se crede… sau poate ii mai masochist si-i place sa fie „sclav”.
      hai sa fim seriosi… cu mentalitati din astea de doi bani de fuga de munca nu rezolvam nimic. nu-ti convine, esti in stare de mai mult, esti liber sa pleci si sa faci mai mult ala de care esti in stare. nu esti in stare de mai mult ? fa ce esti capabil, invata sa poti face mai mult, pune mana si nu mai lenevi si o sa reusesti mai mult.
      am si eu prieteni la nokia si is ok… doar ca-si fac treaba cum tre, isi fac norma, au calitate la ce fac si sunt si promovati pe treaba asta. multinationalele ofera cele mai bune sanse de promovare si recunoastere a valorii. daca exista valoarea respectiva 🙂

    2. „Ce pana mea” e comentariul asta?

      1. Nu scriu pentru pentru oameni obtuzi.

      2. Punctual vă spun că autoritățile române au negociat în genunchi orice intrare de multinațională pe piața noastră. Au dat mai mult decît puteau primi, pentru că nu dădeau de la ei. Să fie proști negociatori a fost ușor. Liberalii dvs. s-au purtat ca indienii cînd au văzut mărgelele de sticlă. Știm și de ce, dar poate va răspund într-un articol mai amplu.

      3. Agricultura ecologică în această țară, dacă nu era condusă de o șleahtă de hoți și parveniți, era cartea cîștigătoare. Sapa nu mai era sapă, ci un motocultivator performant, iar Nina și Petru erau fermieri de succes. Altfel, vor fi șomerii de mîine, cînd multinaționalele vor descoperi ca forța de muncă e mai ieftină în Ucraina.

      4. La multinaționalele de la noi, posturile de la vîrf sînt ocupate de străini. Poate nu știați?

      5. Nu sînt împotriva capitalului străin, dar sînt împotriva prostiei autohtone.

    3. 1. la cine va referiti ?

      2. nu stiu cat de valabila e sintagma „orice intrare de multinationala”. stiti cumva toate conditiile pentru toate multinationalele din romania ? mi se pare o generalizare cam exagerata. da’ e usor a arunca cu vorbe…
      ca nu s-a negociat bine in multe cazuri… perfect de acord! da’ nu tare vad care-i legatura cu Nina si cu Petru. daca Nina si Petru is atata de buni la ce stiu ei face pot sa-si gaseasca locuri de munca mai bune in alta parte. daca nu gasesc, parerea mea e ca-i problema lor, nu a celor care au negociat cu Nokia si OMV. sau ei ar tre sa stea, sa frece menta si sa vina statu’ sa le dea ?

      3. povestea cu agricultura e o mare aberatie. e o mentalitate demult invechita. in statele dezvoltate agricultura genereaza 3-4-5% din pib. cam cu acelasi procent de populatie ocupata in agricultura (sub 5%). noi avem surplus de forta de munca in agricultura. de aici si lipsa de eficienta. sau, ati dori sa devenim un stat agricol ?

      4. nu stiam. Petrom o are ca si director pe Mariana Gheorghe. suna a romanca. iar Valentin Deac, director executiv la centrul de cercetare dezvoltare al Nokia, tocmai a fost promovat pe un post din Germania. astia parca-s romani care nu doar conduc aici dar ajung sa fie promovati si sa-i mai conduca si pe altii. sau de astia nu-i comod sa amintim ?

      5. in legatura cu prostia suntem de acord. doar ca eu nici n-as generaliza ca la noi e doar prostie si nici nu ne-as acorda exclusivitate; isi au si altii portia lor de prostie.

    4. Nu e loc aici si pentru alte multinationale, dar ar merita o analiza pe larg, aveti dreptate.
      Revenind la subiect, în esență, comparam conditiile si salariile muncitorului roman cu cel neamț, austriac.
      Și trebuie să recunoaștem, la nivelul lor, condițiile sînt incomparabil mai proaste. Merită acest lucru doar pentru că alternativa este sapa?
      Cît privește agricultura, era vorba de mediul rural atras într-o industrie migratoare, ca de o himeră. Nu daca sa fie sau nu stat agricol. Forta de muncă la sate este mai numeroasă dar este imbatrinita, de aceea nu poate fi vorba de eficiență.
      Dacă sînt sau nu românii promovati în multinaționale? Ați dat două exemple, vă pot da și eu două, dar o putem ține tot așa.
      Important ar fi ca autoritățile române să negocieze mai bine, cu coloană vertebrală. Iar în articol am dat date concrete in acest sens.

    5. hai sa luam si o multniationala romaneasca. Tender se extinde cu afaceri in Senegal. ma gandesc ca nu-i plateste pe africani ca pe romani. motivu’ e simplu: daca unui roman ii dai salariu de african pleaca. africanii aia, cu salarii mai proaste ca romanii, lucreaza la Tender pentru ca o duc mai bine decat in alte firme din Senegal. la fel si nemtii si austriecii. daca ar primi salariul pe care-l primesc romanii nu ar mai lucra la OMV. ei castiga in Romania, da’ au cheltuieli in Austria si se compara cu ce variante au acolo. Nina si Petru, se compara cu ofertele de pe piata romaneasca si le convine. altfel ar pleca in alta parte. tocmai asta e… la multinationala au conditii mai bune decat la o firma locala romaneasca sau decat la sapa. altfel ar pleca de la multinationala aia care-i face „sclavi”. sau is masochisti ?

      nu ma refer la batrani. batranii intra la pensionari, nu la forta de munca 🙂 forta de munca sunt cei care chiar pot lucra. si la noi, in agricultura, avem o forta de munca mult mai numeroasa decat in tarile dezvoltate. mai sunt si alte probleme. corect. da’ sa ne uitam ca alternativa pentru Nina si Petru la agricultura mi se pare gresit. noi trebuie sa scoatem forta de munca din agricultura, nu sa mai trimitem oameni in agricultura.

      ati spus ca posturile la varf din multinationale sunt ocupate de straini. e o generalizare (mai era si o mica impunsatura acolo :P). eu am dat exemple care contrazic generalizarea asta. nu spun ca sunt numai romani in posturile de varf, da’ nu sunt deloc de acord ca romanii nu au acces egal cu strainii in asemenea pozitii. ba mai mult, sunt firme (vezi BT, Vulcan) in care romanii angajeaza straini in posturi de varf sa le conduca afacerile.

      in privinta slabiciunii autoritatilor sunt de acord. asta e valabil de multa vreme. si aici sunt de acord cu SOV: „intariti-va statul !” 🙂

    6. si tocmai ca suntem tratati asa ! 🙂

      un neamt sau un austriac are o productivitate de 10 ori mai mare ca un roman. prin urmare, primeste un salariu de 10 ori mai mare. e egalitate de tratament perfecta. cat muncesti, atat primesti! si la noi, si la ei, si la africani. la noi e un obicei prost din a ne uita doar la salarii. pai hai sa vedem si rezultatele muncii. cand au cumparat uzinele dacia, francezii produceau acelasi numar de masini (calitativ mai bune) in alta uzina cu de 10 ori mai putini muncitori. pai si atunci, cum poti emite pretentii de salarii similare ?!?!

      si apropo de nokia… aici abia recent au inceput sa se faca telefoane cat de cat mai serioase. in prima faza s-au facut doar cele mai ieftine si mai slabe telefoane din gama nokia. telefoane pentru piete din africa si asia, telefoanele date gratuit la abonamente si asa mai departe. nu ne uitam un pic si ce producem ? vrem doar salarii mari ? hai sa ne uitam si la cine produce calitate la nokia, centrul de IT. puteti face si acolo o analiza. si veti vedea ca cei care produc valoare ridicata au salarii ridicate si conditii de munca mult mai bune. in functie de cat dai, atat primesti!

      si daca e sa vorbim de compatibilizare, revenind la agricultura, tocmai ce spuneam mai sus, in tarile vechi din UE sunt mult mai putini oameni in agricultura ca la noi.

    7. Productivitatea de la Nokia Jucu nu a fost mai mică decît cea de la Nokia-Bochum.
      Salariile, mult mai mici. Citeste ultimele rapoarte.Nu trebuie facuta discriminarea pe bază de prejudecăți.

      „Fabrica din Jucu a produs 20 de milioane de telefoane într-un an şi asta face din acest produs un adevărat succes. Am ajuns să fim competitivi în faţa celorlalte fabrici şi dorim să fim o fabrică care să fie dată drept exemplu.” spunea chiar directorul de la Nokia.
      Atunci, de ce Nina are 200 de euro pe lună într-o fabrică în plină dezvoltare, iar neamțul de la Nokia -Bochum avea 1600?

      Dar cred ca dialogul nostru ne poate plictisi cititorii.

    8. Un neamt sau un austriac are o productivitate de 10 ori mai mare ca un roman….
      De cate ori ati lucrat in strainatate?
      O sa va mirati ca lucratorii romani sunt preferati tocmai pentru ca sunt comptetitivi si capabili. Oamenii astia au dreptate. Cum se poate trai in 2011 cu 150 euro pe luna cu preturi ca in Grecia pentru mine e o mare nebuloasa!!!
      Suntem scalvii globalizarii facuta de unii pentru buzunarele proprii. Cum este posibil sa se permita contracte de munca pe 2 luni??? E strigator la cer!!!!
      Pai un exemplu clar iti spune ca un muncitor din Grecia castiga mai mult ca un avocat ori doctor din Romania!!! Asta spune destule!!!

    9. Ana, ma bucur sa te vad din nou. Îmi dau seama cît de realista esti. Tu chiar traiești printre oamenii care au luat viața în piept și au înfruntat competiția,de aceea, respect foarte mult părerea ta.

        1. sau poate ca nu mai erau argumente care sa ma contrazica ? 😛
          ii destul de convenabil sa te ascunzi in spatele cititorilor. ma distreaza cum se erijeaza presa / jurnalistii in reprezentantii cititorilor / ascultatorilor / telespectatorilor.
          a fost cumva facut un sondaj relevant care sa spuna daca cititorii erau plictisiti sau nu ? 🙂
          oricum… din cate stiu, libertatea de exprimare spune ca omu’ poate zice ce are de zis (atata vreme cat se exprima decent) fara vreo opreliste. e interesant cum comentariile devin cenzurate char de unii care se considera jurnalisti. altfel spus, cenzura e rea doar cand o aplica altii. 🙂

        2. Ovidiu,

          Tu ai foarte multe idei, dar să vedem cîte se potrivesc în contextul acesta.

          1. Nu am nimic împotriva dialogului viu, cu idei noi, puncte de vedere interesante, inedite. Nu înțeleg însă să privilegiez spamul, comentariile care insistă să repete la nesfîrșit cîteva idei, unele chiar fixe. Mai mult, nu găsesc niciun cîștig, pentru nimeni, să tot rostogolim niște locuri comune dintr-o serie doctrine politice insuficient mestecate.

          2. Nu îmi propun să contrazic pe nimeni.

          3. Cînd scriu pe blog, se cheamă că sînt blogger. Altfel spus, e „moșia” mea, nu o instituție de presă de interes public. Așa că nu o să te superi dacă o să-i las pe alții să aprecieze dacă pot fi „considerată” jurnalist, adică pe cei care au urmărit activitatea mea de jurnalist.

          4. Da, cenzura e bună cînd împiedică deteriorarea calității actului jurnalistic și, prin aceasta, a misiunii de informare publică. În cariera mea de jurnalist am cenzurat propuneri de articole irelevante, ideile stupide, înșiruiri de informații fără noimă, numai bune de băgat cititorii în ceață. Face și asta parte din meseria de jurnalist, este „cenzura” profesională, cea care asigură păstrarea unor standarde profesionale ridicate. La fel și cu comentariile.

          5. Pe acest blog, accept și replici/luări de poziție lipsite de maturitate și de compasiune umană, dar nu văd de ce le-aș tolera cînd ele se repetă fără nicio noimă.

          6. Nu văd niciun motiv pentru care aș pune rezultatele efortului meu de pe acest blog la dispoziția unor propagandiști de partid, cu atît mai puțin celor lipsiți de idei și de talent.

        3. 1. te-ai gandit ca poate anumite chestii se repeta deoarece n-au primit raspuns ? acuzi politicienii da’ te comporti ca ei. nu-ti place un subiect, un argument, il ignori, schimbi tema, te iei de persoana, etc. si cea mai tare… daca ceva nu-ti convine, inseamna ca e un propagandist de partid ! cum ai putea gresi ?!?!

          2. nu se punea problema de contrazis. se punea problema de a-ti sustine o afirmatie cam exagerata.

          3. daca ma uit la „de ce gazetino?” mai degraba vad intentii legate de jurnalism, nu de blogging. but then again… ne ascundem din nou dupa deget. cand ne convine e doar un blogging.

          4. ok. si informarea asta publica inseamna sa arunci pe piata afirmatii exagerate si sa cenzurezi comentariile contra ?
          ce te face pe tine sa crezi ca informatiile tale sunt corecte si relevante ? dupa cum se vede din comentariile mele, atat publicate cat si cenzurate (me rog, pe asta nu-l vede toata lumea 🙂 ) se pare ca informatiile tale nu-s chiar atat de corecte si obiective.

          5. sustineti pozitia, arata ca replicile / luarile de pozitie respective sunt gresite. castigi mult mai mult prin asta decat prin cenzura.

          6. presupun ca referinta la „propagandisti de partid” „lipsiti de idei si de talent” i se adreseaza Anei Tutuianu, prin urmare nu raspund la asta 🙂
          oricum, e un nou atac la persoana care te descalifica. sau care arata cel putin lipsa de idei si argumente 🙂

        4. Draga Ovidiu, eu nu ti-am atacat persoana si nu am avut nimic cu comentariile tale pina cind ele n-au devenit obsesive.

          Uite ce e, eu spun ca finlandezii de la Nokia le dau angajatilor de la Jucu un salariu mai mic decit primesc ei alocație pentru copii în Finlanda. Iar cei de la OMV stiu că în Austria salariul minim e 1000 de euro. Salariile muncitorilor de aici ilustrează esența sclaviei: supraviețuirea „uneltei”și conservarea forței de muncă. Atît

          Dar nici macar nu-i invinuiam pe acesti capitalisti consecvenți cu obiectivul lor (acela de a obține profit), ci pe autoritățile române care au cedat avantaje considerabile, fără a pune condiții și în beneficiul nostru.

          N-am dezbătut filosofii postindustriale aici, ci am prezentat două situații concrete. Poate asta dă un inconfort civic.

          Cît despre doamna Tutuianu, să știi că are mult de lucru, muncește în străinătate, poate de aceea nu-și permite să-și expună îndelung impresiile pe forumuri. Eu o înțeleg, pentru că știu cum e.

        5. SCLAVÍE, sclavii, s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ. – Sclav + suf. -ie.

          picam cumva pe definitia asta ?

    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s