Adevărata miză a unificării opoziției. Nu cred în ura față de Băsescu

Unii ar zice că pe Ponta, Antonescu și Voiculescu în unește ura față de Băsescu. Parcă oamenii aceștia ar fi capabili de ură. Ura e un sentiment complex și are conotații profunde. Ori, relațiile dintre actorii politici sînt de-o superficialitate dovedită. De cîte ori nu și-au dat mîna după ce s-au scuipat în public și de cîte ori nu au făcut alianțe peste puterea de închipuire chiar și a românului tolerant sau a „partidelor mămăligă”?

Stînga cu dreapta, Antonescu cu Ponta (în interiorul partidelor se știe că cei doi nu se suportă ca oameni, nu au încredere unul în celălalt și nici nu au idealuri comune, admițînd că ele ar exista la fiecare în parte) trec peste istoria care le desparte, peste ideologiile diametral opuse și peste principii, așa puține cum sînt și promit să facă o alianță cu ajutorul căreia să dea jos guvernul Boc și să se instaleze la putere. De ce?

Vi se pare naivă întrebarea. Dar haideți să analizăm punct cu punct situația. Să ajungi la guvernare într-un an chiar mai greu decît cel care tocmai s-a încheiat nu e de dorit. Cum a încasat-o guvernul Boc din cauza crizei, la fel o vor încasa și ei, programele lor, nici separat, darmite împreună nu oferă ieșirea din actuala situație.

Să îți erodezi imaginea înainte de alegeri, nu e dezirabil, să crezi că mai poți împărți la clientela de partid favoruri, poate. Dar nu e o miză destul de puternică.

Atunci, de ce ai nevoie de o alianță preelectorală care te încorsetează pe viitor? Adică, PSD cel puțin, putea spera că după alegeri poate face un guvern ca vioara principală, nu cu condițiile impuse de PNL, ca acum. De ce și-ar fi dorit Miron Mitrea să se bată cu Ludovic Orban pe ministerul Transporturilor, de exemplu?

Și atunci, de ce se împing împreună în cușca cu lei?

O posibilă explicație, pe care ne-o dă experiența anilor electorali, ar fi banii pentru primării înainte de alegerile parlamentare. Cine se află la butoanele bugetului înainte de alegeri acela are șanse mai mari de reușită.

Mașinăria de partid așa funcționează: partidul îl ajută pe primar cu bani de la buget să facă un pod, fie el și de carton vopsit, primarul trage tare în campania electorală, cumpără voturi, dă găleți, amenință că taie VMG, face drege, treaba lui!, și iese partidul lui în comună că altfel îl ia dracu!

Dar dacă partidul nu e la putere să dea banul și, conform concluziei IPP, banul merge mai cu spor la primăriile portocalii (ceea ce iar nu e corect), cine să tragă de afișe, de urne, de găleți, și cu ce?
Deși opoziția ar trebui să lupte ca să schimbe practicile păguboase, ea luptă să ajungă să le practice.

Așa că PSD, PNL și PC (deși cu PC e alta povestea și cel mai probabil că s-a bătut palma pentru că Patriciu se săturase să cotizeze la Voiculescu pentru timpii de Antenă, așa că le-a trasat sarcină liberalilor să plătească cu posturi în viitorul guvern, adică cu ceva ce pot obține ei și nu vine doar din punga lui!) vor face toate compromisurile cu putință ca să pună în mișcare această mașinărie ce îi duce sigur la putere. Cel puțin, așa scrie și în „tăblițele„ lui Hrebenciuc, care aici chiar că se pricepe!

P.S. Alianța anti-Băsescu poate are printre scopuri să ajungă la pixul care împarte banii, dar are printre cauze și proasta gestionare a relațiilor PDL cu celelalte partide. Însă grija față de popor nu cred că se găsește nici la scopuri nici la „cauze”. Antonescu a declarat că poate renunța și la cota unică dacă PSD o cere, doar pentru aceasta alianță. Numai că aceasta cotă unică nu e ceva al lor ci al nostru. Cum pot să dea ceva ce e al nostru, ca să obțină altceva pentru ei? Simplu: fără nici o tresărire!

Publicitate