Mărturii de dincolo de porțile domeniului Țiriac. O tînără pictoriță povestește cum a fost restaurat Castelul de la Balc

Kitsch, zgîrcenie, grobianism și ceva înfumurare locală. Iată ingredientele imitației de la Balc, un loc pentru care aerul aristocrat a rămas doar în fotografia din albumul cu poze, după care a fost pictat.

Balc și ce se întîmplă acolo arată încă o dată dorința stupidă a românului de a imita ce a văzut la alții, dar cu o stîngăcie și o lipsă de resurse care fac ridicolă încercarea. Străinii care vin și împușcă mistreți pe domeniul lui Țiriac, sînt și ei, ca și Țiriac, niște personaje care aspiră la mai mult decît pot. Unii au bani, alții doar o glorie pierdută.

Și iată cum, an de an, se adună o armată de bărbați înfrînți să-și regăsească virilitatea într-un fel de Hunterland of Țiriac. Vin din lumea de plexiglas să-și recapete self esteem-ul în lupta cu mistreții. Dar cum mistrețul de Balc nu e decît un biet animal înconjurat de sîrmă electrificată, chiar și acest exercițiu de recucerire a gloriei rămîne un eșec, o simplă minciună.

Iar vînătoarea, ca și castelul, o jalnică imitație.

Am reluat astăzi povestea tinerei care a pictat castelul de la Balc pentru că ea explică și mai bine cum și de ce a ajuns Țiriac să servească mistreți la micul dejun.


„Castelul a fost construit cu oareșce grijă, se vroia în stil brîncovenesc, însa e mai degrabă un conac. Dar după ce a fost restaurat, a devenit ceva ce nu pot sa definesc. Trebuie să știți că este vopsit în roz! Eu am pictat o frescă pe perete, am făcut schițe pentru blazonul de la intrare și am dat sugestii pentru alte modificări, dar mare parte din ce am făcut a fost strict la comandă, nu exprima exigentele mele”, povestește Olimpia Lazăr, o tînară doctorand la Universitatea de Arta și Design de la Cluj, care a lucrat aproape un an pe domeniul de la Balc.

„Cînd am ajuns eu, la Castel se lucra deja. Se montaseră geamuri termopan, uși, se punea gresia adusă din străinătate, ornamentată cu modele abstracte și de aceea a trebuit să o aleg bucată cu bucată, pentru ca modelele să se potrivească.

Mobila de pe vremea lui Ceaușescu era din lemn masiv de stejar, cu ornamente legate de pădure; o parte era în regulă, cealaltă trebuia recondiționată. La parter, castelul are un hol mare, un living unde urma să se facă un șemineu, o baie mare cu cabine de duș și vestiare pentru vînători, iar o ușă anume dădea spre camera armelor.

Pe respectivul perete, mascînd ușa totodată, am pictat o fresca cu tema vînătorească. Mi s-au adus albume din Franța cu picturi celebre cu scene de vînătoare, fotografii ale lui Ion Țiriac ca vînător, de peste tot din lume, cu emirul Qatarului, cu Adrian Năstase la vînătoare de potîrnichi, cu alte mari personaje, la vînătoare de mufloni… În final am pictat o scenă clasică, un cerb încolțit de trei cîini, iar în fundalul picturii, mi s-a cerut să se vadă și castelul.

Mi s-a părut ciudat că mi s-a spus să nu apară niciun strop de sînge! Deși cerbul este atacat de trei cîini de vînătoare, în toată scena nu se vede nici un firicel de sînge! Am lucrat acolo o vară întreagă, apoi am mers cu o bursă la Cracovia și, cînd m-am întors, am terminat lucrarea, spre primavara lui 2004”, descrie Olimpia Lazăr misiunea sa principală la Balc.

Fereastra cu vedere la mistreți

La etaj, castelul are șase camere, dormitoare, băile aferente și o terasa imensă.

„De la fereastra camerei lui Țiriac se vede o poieniță pe piscul unui delușor. Acolo li se da mîncare mistreților, iar lui Țiriac – povesteau oamenii care lucrau la Castel – îi plăcea să iasă dimineața să se uite la ei cum mănîncă.

De altfel, la Balc exista, așa cum e firesc, o atenție specială pentru animale. Vulpile, viezurii sau bursucii sînt considerați dușmanii domeniului, pentru ca pot ataca puii de căprioare, asa ca erau frecvent împușcați.

Pădurarii se ocupau de îngrijirea domeniului, dar și gonacii, angajați din sat în perioadele cînd nu erau organizate vînători, asta făceau: aveau grijă de animale, puneau fîn în iesle căprioarelor, droburi de sare, se îngrijau de hrana pentru mistreți și păzeau domeniul de braconieri. Pădurea este plină de viețuitoare sau, cel puțin, așa era atunci.

De la castel la canton sînt cîțiva kilometri de mers, acolo se circulă fie călare, fie cu mașini de teren. Dacă te pornești pe jos, trebuie să fii înarmat, că altfel riști. Dar pădurea e frumoasă și întreg domeniul este interesant. Noaptea, la castel e ca în filme, auzi vîntul cum șuiera în pădure și crengile care se bat de geamuri, răgetele cerbilor în călduri, păsările. Este o experiență extrem de interesantă.”

Oamenii de la Balc

Angajații domeniului se întîlnesc la canton. Acolo mănîncă și acolo își organizează munca. Tanti Maria este bucătăreasa iar nenea Costică, cel mai simpatic cioban, om angajat să se ocupe de animale.

Tanti Maria vine din sat și poartă cu ea veștile de o parte sau alta a gardului de sîrmă electrificată. Așa au aflat ca în sat se zvonea că acolo ei cresc lupi și au de gînd să le dea drumul în sat. Sau că Ion Țiriac vrea să cumpere și băile de la Balc, să facă acolo o stațiune. Pădurarii erau împărțiți în două tabere, unii cărora nu le prea plăcea faptul că Țiriac stăpînea acum domeniul și alții care se supuseseră noii stăpîniri. Între ei, seara la foc, unde făceau frigărui și beau vin fiert, se mai auzeau scurte înțepături.

Vești despre povești

La Balc se vorbea despre proiectele lui Ion Țiriac. Se spunea că miliardarul vroia să facă un muzeu al vînătorii, că vroia sa concesioneze și băile din sat și că va organiza vînători cu bogătașii lumii.

Adusese cerbi din Austria ca să se împerecheze cu ciutele de la Balc și să se înmulțească. Avea un țarc în care creștea porci mistreți încrucișați cu porci comunitari și pe care-i ducea la Salonta pentru mezeluri. Avea amenajată în fața castelului o pistă de aterizare pentru elicopter. Și nu se arăta la față prin sat, foarte puțini fiind cei care l-au văzut la față pe Ion Țiriac la Balc.

Domeniul de la Balc are 11,5 mii de hectare și este împrejmuit cu un gard de sîrmă electrificat. Așa se face că pădurarii de la canton vin de multe ori dimineața cu căprioare sau vulpi pe spinare, prinse în gard.

Înainte de intrare este un șanț cu dezinfectant pentru rotile mașinilor, iar la porți este interfon, pentru ca cei de la canton să controleze intrările.

În fotografie: Pictura din conacul de la Balc

Anunțuri

4 gânduri despre “Mărturii de dincolo de porțile domeniului Țiriac. O tînără pictoriță povestește cum a fost restaurat Castelul de la Balc

  1. da…dar nu inteleg daca aceasta „activitate” se poate numi cu adevarat vanatoare? tot prostu poate impusca mistretii din tarc…maiestia ucigasului de animale nu e asta din cate stiu eu. daca sti sa tragi cu arma, fa-o liber, nu incolti animalele. demonstreaza ca te descurci in salbaticie. mai lipseste sa le puna invitatilor perna electrica la spate si aparat cu vibromasaj la picioare ca sa se simta bine. ma mir ca nici o asociatie pt protectia animalelor nu a protestat la balc. inca mai astept….poate degeaba…cat despre gusturile „bogatilor” in materie de arta….sti cum e…banii nu te ajuta prea mult daca nu exista si suport intelectual

  2. in legatura cu castelul balc : pot afla soarta bancherului iosif pincas? unchiul meu a fost adminstratorul averii sale (isaac alhalel ) , prefect administrativ al judetului durostor din cadrilater cu capitala silistra, in anii …30,anii partidului tatarescu.am corspondenta intre aceste doua persoane.intrebarea mea este dzinteresata , ea fiind legata de istoria familiei mele.
    telefonul meu mobil cu prefix de tel-aviv: 9725475755356.va multumesc ,iertati indrazneala .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s