Casting pentru Cotroceni. Între Albă ca Zăpada și Mugur cel Bătrîn, rătăcirile continuă

A spus-o mai întîi Alin Fumurescu, apoi publicistul Algică, argumentează ulterior și Dan Tăpălagă „ipoteza Isărescu” la Cotroceni. Pare cel mai veridic scenariu. Ușor previzibil și cu șanse de a fi pus în practică.

Alegerea lui Isărescu pentru succesiunea la Cotroceni a lui Traian Băsescu s-ar putea să aibă succes în final, să fie cartea cîștigătoare pentru PDL și cei interesați de acest partid. Dar el ar putea fi în același timp un eșec pentru viitorul României.

Mugur Isărescu a stat 20 de ani la BNR să numere bănuții, să calculeze cu cît s-au mai scumpit ouăle și cîtă valută mai e în pivniță. Munca de contabil cu mînecuțe i-a crescut dioptriile și i-a îngustat vizibil orizontul de gîndire și analiză. Dacă luați declarațiile sale din ultima vreme veți constata că adevărul lor reiese dintr-o simplitate frapantă, din banalitatea observațiilor și nu din profunzimea lor.

Mugur Isărescu este un model depășit de vremuri, bun să mai taie din becuri, din hîrtia de fax sau din lungimea creionului. Soluția sa a fost să reducem cheltuielile tăind din ele, la fel la toată lumea, de oriunde și nediferențiat în funcție de priorități, atîta cît ne trebuie la buget, indiferent de costurile sociale și umane pe termen mediu și lung. Idei simpliste, fără viziune și cu efecte grave pe viitor în chiar evoluția umană a poporului.

Sub acoperirea unei necesități implacabile, Isărescu a impus politica impotenței, regula simplismului și soluția lipsei de soluții. A indus, ajutat și de președinte și de Emil Boc, ideea că poporul e vinovat de ce i se întîmplă. Poporul are pretenții exagerate: există și mănîncă, e leneș și cere să trăiască. Cu o astfel de filosofie în cap poți conduce o țară?

Firește, veți spune, are dreptate, statul asistențial nu mai poate să existe, s-a terminat. Dar poate schimba un om la 65 de ani, cu mîinile încă mînjite de cerneala bancnotelor, paradigma? Pentru ca să schimbi un stat asistențial într-unul retras trebuie să vii cu o viziune coerentă, forță și putere de convingere, cu o susținere extraordinară. Ori, Mugur Isărescu nu are o viziune nouă, nu are forță, e plictisit de numărat bănuții, visează să se retragă pensionar la podgoria lui.

Resuscitarea acestui personaj ar fi și în detrimentul său. Nu doar din cauza vîrstei, ci și a experienței de viață. Isărescu nu a făcut politică 20 de ani, nu a condus partide sau armate ca de Gaulle, nu are suflul pe care ți-l dă lupta de guerillă din viața civilă. A stat bine camuflat după draperiile de catifea de la BNR, a trecut pentru scurtă vreme la biroul din Palatul Victoria, unde a făcut cam același lucru ca la BNR, pentru că meseria lui îl recomandă pentru o funcție executivă. Dar ce ar putea face el la Cotroceni?

Dacă Traian Băsescu a fost prea viu, Mugur Isărescu ar fi prea mort.

Dar despre cum să cauți un președinte într-un car cu fîn, putem discuta înr-un articol viitor.

Anunțuri

7 gânduri despre “Casting pentru Cotroceni. Între Albă ca Zăpada și Mugur cel Bătrîn, rătăcirile continuă

  1. Nu ai dreptate cu taiatul egalitarist. Asa am crezut si eu, dar m-am lamurit. Iti dai seama ce insemna alternativa?

    1. Presiunea timpului. Treaba cu reducerea deficitului trebuie rezolvata in cateva saptamani, altfel FMI isi lua mainile de pe noi.

    2. Cine facea evaluarea bugetarilor? Actualii sefi pusi de PD-L sau alte partide?

    3. Dupa ce referential? de ex., in educatie toti profesorii zic ca ei sunt buni, elevii sunt rai ca nu vor sa invete. Cum ii evaluezi sa le scazi salariile doar la cei care nu merita?

    E mult mai complicat. Iti spune unu care a fost director 18 ani.

  2. Mulțumesc domnule profesor pentru observații. Dar să știți că observațiile pe care le-am făcut au la bază discuții cu directori din primării, din instituții bugetare și analiști din București, unii chiar apropiați ai PDL. Nu sînt aprecieri prinse în tramvai, ci de la oameni din sistem.

    Opiniile lor rezultate din practica prezentului converg spre cîteva remarci simple:

    1 Guvernul dacă ar fi fost cinci minute mai deștept putea să descentralizeze decizia pentru că el nu este angajatorul bugetarilor, ci doar furnizorul bugetului.

    Prin urmare putea foarte simplu să dea un buget cu 25% mai mic și atît. Decizia cu privire la distribuirea reducerilor, ca să zic așa, îi rămînea instituției.

    Primăria din Cluj, de exemplu, putea reduce salariile din vîrful schemei cu 30% și să le lase pe cele de jos cu o reducere de 15%, (dau un exemplu la repezeală ca să ilustrez principiul, nu am făcut calcule), sau putea reduce personalul în funcție de buget, sau putea reduce gazul! Treaba ei ce reducea! Și asta se întîmpla din luna în care se lua decizia, bugetul alocat instituțiilor publice venea cu 25% mai mic, pur si simplu. Nu presupunea nicio întîrziere. Bașca faptul că și resentimentele populației se disipau pe mai multe direcții.

    2 Cum foarte bine spunea analistul Valentin Ionescu (mult mai priceput ca noi doi) reducerea otova, la toată lumea, duce la scăderea calității serviciilor publice, pentru că funcționarii buni, ori nu mai sînt motivați ori pleacă și-i lasă pe cei slab pregătiți în sistemul public. Deci, tot la guvern se întorc efectele negative. Și la populație, desigur.

    3 Cît lipsa timpului, tot guvernul poartă această răspundere. Chiar și președintele Băsescu i-a reproșat tergiversarea lucrurilor și întîrzierea deciziilor.

    1. De acord, daca aveam manageri de incredere. Si eu sunt adeptul filosofiei: mai putini salariati, mai multa munca, salarii mai mari.

      Cine facea evaluarea? Directorii si managerii politici. Pe cine opreau? pe cei cu relatii la partid. Nu pe cei mai buni. La observatia asta vad ca nu raspunzi.

  3. Decizia apartine angajatorului, iar dacă el este om politic are interesul ca instituția lui să nu se înece în prostie ci să funcționeze. Va ieși în fața alegătorilor în 2012 și va trebui să dea socoteală de ce merge prost dacă merge prost.

    Distanța mai scurtă dintre decident (primar, director, președinte de județ etc) și alegător îi face mai atenți la ce fac, așa, ei dau vina pe guvern. Ei s-au supus unei măsuri venite de sus, atît!

    În felul acesta nu s-a transferat responsabilitatea ci s-a furnizat un subterfugiu.

    Apoi, dacă vrei să dai afară din personal, mîine o poți face pe baza evaluărilor anuale, care se fac, ele există. Dai afară din coada listei, nu e o problemă tehnică. Iar dacă un șef de instituție dă afară un om bun, va rămîne cu politrucul-amic să facă treaba. Nu-i surîde, credeți-mă!

    De asta s-au umflat schemele în ultimii ani, pentru că veneau partidele rînd pe rînd și introduceau oameni în schemă, de la partid. Dar nu-i dădeau afară pe cei buni, cu experiență, pentru că erau conștienți că cineva trebuie să facă treabă.

  4. Aiurea. Isi umfla buzunarele cat mai mult, cat este partidul lui la putere, dupa care Dumnezeu cu mila. Il doare undeva de bunul mers al institutiei. de dat socoteala in fata electoratului nu da el, da partidul. Iar primarii, dupa ce s-au imbogatit intr-un mandat sau doua, abia asteapta sa dispara sa-si rontaie agoniseala. Eu credeam ca eu sunt naiv, dar vad ca ma intreci.

    1. Iar eu credeam că subiectul e altul.

      Naivitatea să știți că se concentrează la centru, în teritoriu vezi realitatea. Sînt niște mecanisme psihosociale care nu se suprapun întocmai dorințelor șefilor de partide. Partidul nu are doar vîrf. Așa a crezut și Năstase în 2004.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s