1 Decembrie 1918, la Zece pentru România modernă. Și o poveste despre gara St. Pancras

Maiorescu, Titulescu, Eminescu, Caragiale, Brâncuși sau regele Ferdinand sînt bărbații care au înțeles să clădească România modernă. Să o ducă la nivelul culturii și politicii mondiale. Ei au început megaconstrucția, dar nimeni nu a mai putut-o termina. Ea nu are nici astăzi, acoperiș, uși sau toți pereții.

Te uiți la ei și nu înțelegi de ce nu s-au mai reprodus. De ce sămînța omului de mare ispravă s-a diluat într-atît încît pănă la noi au ajuns numai niște jalnice replici.

Azi am avut și o bucată de explicație, zic eu, importantă. Am găsit răspunsul într-un filmuleț pe National Geografic, despre megastructuri. Chiar dacă vi se pare ciudat, am să vă explic imediat. În reportaj se prezentau megalucrările de construcții din Anglia. Gara St. Pancras, tunelele pe sub Tamisa, Canalul Mînecii.

Inginerii englezi povesteau cum au gîndit, cum au găsit soluțiile tehnice pentru ca gara să rămînă în picioare, podurile să nu se frîngă la frînarea trenurilor de mare viteză, sau apa să nu fisureze tunelul de sub rîu. Au lucrat mii de oameni în condiții extreme și n-a murit niciunul. Te uiți la ei și rămîi cu gura căscată.

Care este secretul reușitei unei națiuni? De ce sîntem atît de departe de ei?

Cînd îi asculți și vezi ce au făcut, ce te frapează este minuțiozitatea cu care au acumulat fiecare fărîmă de gîndire. De data aceasta e vorba de gîndirea tehnică, de știință.

Dar acumulările în științele politice sau în științele vieții trebuie să fie la fel. Punct cu punct, se strîng într-o formulă care aplicată întocmai, face la final un pod, o cale ferată, o civilizație.

La noi toate aceste poduri s-au frînt, formulelor le lipsesc termeni importanți, sînt incomplete. Științei de a clădi gări sau instituții îi lipsesc bucăți întregi de conținut. Pentru că noi am lipsit de la marea școală a lumii moderne. Aproape o sută de ani, politicienii, inginerii, chimiștii și artiștii noștri au fost prizonieri de război (din războiul cu lumea), închiși într-un lagăr întunecat.

Însă acum, ca să recuperăm deprinderea de a pune toate șuruburile la megastructura noastră ne trebuie metoda de a învăța temeinic și dorința de a o face pentru România. Pentru scopuri importante.

Astăzi, de Ziua României, vă propun o gală remember, ca un vin bun ce ar putea să ne inspire. Sîntem, așadar, în anul 1918. Să vedem laureații.

Petre P. Carp (81 de ani)

Om politic, membru marcant al Partidului Conservator, a fost ales în numeroase rînduri deputat și senator în Parlamentul României. A funcționat ca agent diplomatic român și a fost unul dintre întemeietorii Partidului Conservator, al cărui prim președinte a fost. „Trecea de cel mai inteligent om politic al vremii sale (…) Carp era un om cinstit, nu numai în sensul obișnuit al termenului, cel material, dar cinstit în credințele sale, cu care n-a făcut niciodată tranzacții, refuzînd totdeauna compromisurile. Ceea oferea un spectacol înviorător în lumea politică românească.”[1]

Take Ionescu (60 de ani)

Avocat cu studii de Drept la Paris, a devenit renumit pentru celebrele sale discursuri și pentru elocință. A fost numit ministru al cultelor între anii 1891 și 1895. În anul 1908 a înființat Partidul Conservator-Democrat. Take Ionescu s-a bucurat de sprijinul lui I.L. Caragiale care, cucerit de programul partidului, l-a însoțit în turnee electorale. A reprezentat România la Conferința de Pace de la București, din 1913, și a fost ministru de Externe între 1917 și 1918, favorizând intrarea României în primul război mondial, împotriva Germaniei. La sfîrșitul războiului, Take Ionescu a fost șeful Comitetului Național la Conferința de Pace de la Paris, ce a încheiat primul război mondial.

Nicolae Titulescu (36 de ani)

În vara anului 1918, împreună cu alți fruntași români (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înființează la Paris Comitetul Național Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internațională dreptul poporului român la unitatea națională. Între anii 1928-1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine. A fost ales de două ori (în 1930 și 1931) Președinte al Societății Națiunilor de la Geneva, precursoarea ONU. În această calitate a militat, în contra revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii.

Spiru Haret (post mortem, † 1912)

Matematician român, astronom, pedagog, reformator al învățământului românesc, ministru (Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice), academician. Din 1879 se implică activ în viața școlilor, urmînd o carieră de inspector și de om politic, lucrând în favoarea școlii și a educației. Haret a fost cel mai important reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea. Născut 15 februarie 1851 la Putna, a încetat din viață în 17 decembrie 1912, la București.

Ion I. C. ‘Ionel’ Brătianu (54 de ani)

Ion I. C. Brătianu este ales, la congresul PNL din ianuarie 1909, președinte al partidului, funcție politică pe care o va păstra până la sfârșitul vieții sale. Este unul dintre părinții reformei agrare (exproprierea parțială a marii proprietăți) și electorale (colegiu electoral unic), măsuri fundamentale pentru modernizarea statului român. „Fiul lui Ion Brătianu s-a înscris pe firul unui curent: nevoia de democratizare resimțită de toată lumea dar care avea în cale numeroase piedici și greu de trecut. Brătianu și-a apropiat stînga liberală. Inteligent, foarte dotat pentru politică, știind să se înconjoare de oameni capabili și devotați, aureolat de marea personalitate a tatălui său, I I C Brătianu exercita o puternică înrîurire printre (…) cei cu vederi largi și curajoase.”[2]

M. S. Regele Ferdinand (53 de ani)

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia – Castelul Peleș) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 și 1927 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. Suveranul a fost socotit de către contemporanii săi drept regele întregitor de țară. Ei nu au uitat că îi datorează, printre altele, și decizia strategică de a intra în război împotriva țării sale natale, Germania (1916), ca premisă a realizării României Mari.

Titu Maiorescu (post mortem)

Academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.

Constantin Brâncuși

Pleacă dintr-un sat oltenesc și ajunge să revoluționeze arta modernă. Lucrează „ca un zeu” și tace ca un țăran. Prin tot ce face, dă numelui lui înălțime. Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris, în 1906. Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminînd cu Poarta Sărutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. Pînă în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurînd ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany. În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Pînă la sfîrșitul vieții, muncește, creează și așează un suflet românesc în Pantheonul artei moderne.

I. L. Caragiale (post mortem, † 1912)

„Caragiale a fost cel mai mare român din cîți au ținut un condei în mînă și o torță aprinsă în cealaltă mînă. Condeiul a căzut, dar torța arde și nu se va stinge niciodată”, spunea Delavrancea la aducerea sicriului lui Caragiale în țara lui. Iar Mihail Sadoveanu adăuga: „Caragiale a însemnat o dungă mare și foarte luminoasă în literatura noastră contemporană; ea a rămas asupra noastră și va rămâne asupra tuturor generațiilor.” A scris la ziarele Timpul, Națiunea română, a fondat gazete, a deschis curente de gîndire, a deschis minți și a construit instituții de cultură. Cea mai importantă instituție pe care a clădit-o Caragiale este cea a pamfletului ca armă de luptă cu mojicia unei lumi precare. Spre deosebire de Eminescu, I. L. Caragiale a ales să lupte pentru țara lui cu ironie.

Mihai Eminescu (post mortem, † 1889)

A ridicat cultura românească la nivelul culturii germane și franceze. A revoluționat limba română și a construit mentalități progresiste. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese.
Publicistica lui Eminescu dezbate marile problemele ale societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate, noua constituție și legea electorală, bugetul, înființarea Băncii Naționale, dările, inamovibilitatea magistraților, politica externă, etc. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte din lupta pentru afirmarea și consolidarea statului român.

Note:

3 gânduri despre “1 Decembrie 1918, la Zece pentru România modernă. Și o poveste despre gara St. Pancras

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s