Visul. Paulo Coelho, Transilvania și spărgătorul de nuci

Azi a nins în Transilvania. Dinspre București se rostogolesc spre noi, veștile proaste. Eu caut pe net culturi de lavandă. Visez să umplem ogoarele albe, cu cîmpuri de lavandă și trandafiri pitici.

Așa e cînd ninge în Transilvania.

Visele nu sînt, după cum ne-am obișnuit să le defăimăm, niște iluzii pentru proști. Ele animă mințile și le dau energie, pun oamenii pe jar și-i împing să mute munții din loc. Visul nu e doar o închipuire deșartă, chiar și atunci cînd nu se împlinește, el dă sens existenței noastre. Pe noi, și nu pe maimuțe, ne ajută să mergem înainte.

Omul pragmatic se tot cenzurează. E fraier. Jules Verne și-a dat visele la tipar și omenirea a luat-o buluc după el. Acest creator de basme, un aventurier sobru, altfel, a trăit, iată, 200 de ani și va mai trăi mult și bine.

Trebuie să știi, însă, că, dacă te oprești, ești mort. Cam acesta este pericolul. Magia visului merge înaintea ta, te duce oricît de obosit sau de bătrîn ai fi. Dar nu te opri.

Paulo Coelho a scris despre puterea visului pe blogul său. Și m-am gîndit cum acest personaj macho al literaturii de succes a învățat el însuși lecția visului. Pe drum, o dă mai departe, cu convingere. Este un text ce pare destul de dur, chiar cinic. Parcă te exorcizează de îndoială, o scoate din oasele tale obosite. Ca ca să le umple din nou. Cu vise.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s