Starry starry night. Pentru toți neînțeleșii timpului lor

A trait sarac si a murit necunoscut. A fost nefericit în dragoste, dar fericit cand picta. A avut accese de furie necontrolata si crize de epilepsie, s-a automutilat si s-a înfometat pentru a hrani saracii. A creat aproape 900 de lucrari în doar zece ani, dar a vandut un singur tablou în timpul vietii. S-a sinucis, lasand în urma picturi care astazi valoreaza averi”. Așa sună astăzi comentariul postat de un cititor anonim pe un site, despre Van Gogh.

Am fost la Budapesta cînd Muzeul de Artă a găzduit o expoziție Van Gogh. Sute de oameni veniți din toate țările din jur am stat la coadă la intrarea în muzeu. Era o ploaie măruntă și rece, de toamnă. Cînd am ajuns dincolo de ușile grele ale Muzeului era aproape noapte. Muzeul și-a prelungit programul ca să poată intra și cei care mai stăteau încă în fața porților, uzi și înghețați de frig.

Tablourile lui Van Gogh, puternice și luminoase, crude, m-au făcut să plîng. Nu pentru că sînt o fire sensibilă. Reacțiile în sala de expoziție și la bărbați și la femei erau cam aceleași. Suspinau ca niște copii.

Acum i se dedică și cîntece duioase, vizionate de milioane de oameni pe internet. Pictorul a ajuns să aibă fani în rîndul tinerilor, la fel ca Madona sau Celine Dion. Sînt ca o atingere duioasă și curată a urechii rănite.

Cît de mult și cît de bine trebuie să înțelegi lumea, splendida creație, ca sute de ani să-l ții pe om cu sufletul la gură la poarta unui muzeu și să lăcrimeze în fața tabloului tău? Cît de bun trebuie să fii. Nu e așa?

Van Gogh a trecut toate examenele timpului, evoluției artei, evoluției tehnice, modernității, istoriei, fluctuației de piață. Nu a trecut însă de pragul sărăciei în lumea în care a trăit. Nu a trecut atunci de bariera mărginirii, a mediocrității și meschinăriei locului și timpului său. Pentru ce făcea el, nu existau „mușterii”. N-a vîndut nimic, nu era timpul lui.

P.S. Știați că arhitectul care a conceput cea mai spectaculoasă clădire din Australia, clădirea operei, aceea care arată ca o navă și care e emblema continentului, a refuzat toată viața să vadă clădirea? În timpul construcției, proiectul său a fost modificat după cum au dorit autoritățile locului, el s-a certat cu guvernul, cu ministerul cu constructorul care a cedat cerințelor momentului.
Nu l-a susținut nimeni. A urlat în pustia clădirii și a plecat.
Nu s-a mai întors niciodată să o vadă, deși milioane de oameni de pe Glob fac mii de kilometri ca să viziteze Opera lui. A murit anul trecut, neîmpăcat cu lumea care nu i-a respectat creația.
Adevărații creatori, oamenii care au ceva de spus, de clădit din cărămizi sau idei o fac în numele creației.
O fac din dragoste. Cîndva, fiți siguri, o vor primi înapoi.

Anunțuri

Un gând despre “Starry starry night. Pentru toți neînțeleșii timpului lor

  1. In zgomotul zilelor de azi o „plimbare” a ochilor (chiar si video) peste tablourile lui Van Gogh face bine. Neintelesii timpului sunt painea din care azi mananca multi.
    Adevaratii creatori (revin la timpul prezent) putini, multi exista si trebuie sa ai antene fine ca dai de urma lor in maldarul de „in-cultura” promovata la rang de cultura si aici si peste mari si tari.
    Oricum excelent memento pentru ce pot si vor sa-si ia un ragaz in zilele de sfarsit de saptamana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s