Nu mai sîntem o civilizație, ci o bandă de fugari. Niște șobolani

Văd că suntem foarte indulgenți cu greșelile. Ne facem singuri legile și dreptatea. Găsim motive să-i absolvim pe alții, chiar și pentru furt și crimă. Dar nu avem încotro. Pentru că nu mai suntem o civilizație. Suntem o bandă de fugari. Trebuie să luptăm ca să trăim. Să încălcăm reguli și legi. Trebuie să improvizăm.

Am citat din pledoaria unui personaj de film, comandant de navă spațială, cu care ultimii oameni bîntuie prin Univers în căutarea unui loc unde să se așeze și să trăiască. Pentru că m-a frapat asemănarea cu ce ni se întîmplă nouă acum, ca popor.

Ne comportăm ca și cum n-am mai vrea să lăsăm nimic în urma noastră, sîntem ultimii și singurul gînd este să supraviețuim. Noi și numai noi. Pledoaria tînărului comandant sfîrșește prin a-i trezi pe colegii săi la conștiință. La noi, nici măcar tînărul comandant cu discurs strălucit care să-i scuture pe șobolani, nu mai există. Sau nu are cum să mai ajungă la microfon. Microfoanele au fost și ele confiscate de demagogi și tupeiști, zbierători de profesie, antrenați să urle în fața națiunii, seară de seară.

Dacă ne uităm la ei, înțelegem că băieții din politică se comportă ca și cum s-ar pregăti să fugă. Să părăsească nava, să o șteargă ticăloșește. După ei, potopul.

Vedem cum își pregătesc, doar pentru ei, varianta de rezervă. Pensii, funcții, privilegii. Cu orice preț.

Opoziția a renunțat la orice preocupare serioasă și responsabilă de scoatere a țării din criză. Programele ei se rezumă la promisiuni ademenitoare, dar imposibile: creșterea salariilor și pensiilor. Raționamentul ei este cinic, ticălos: unui popor flămînd îi poți spune orice, te crede. Dacă îi promiți mîncare, te urmează, fără să se întrebe dacă o ai sau nu în traistă. Opoziția se comportă ca un Moise mincinos și ticălos. Ca doi Moise mincinoși.

Puterea, se comportă și ea ca un Moise sluțit, sluțit de propria neputință și necredință. De interese meschine, sobolănești. Cum altfel poți înțelege ce fac oameni ca Adrian Videanu, Mihail Hărdău, Roberta Anastase? Fuga de răspundere, lipsa de competență și încălcarea tuturor regulilor sînt motive foarte serioase să înțelegem că ei se comportă ca o bandă de fugari.

Dar ce facem noi, ceilalți?

Sîntem la fel ca ei. La școală, apărăm starea de fapt cu care ne-am obișnuit, la serviciu acceptăm plata la negru ca să supraviețuim, în administrație, plecăm capul, că atunci sabia nu-l taie, la doctor dăm șpagă și rezolvăm, în presă luăm notițe de la moguli și nu cîrtim. Ca să supraviețuim. Ca o bandă de fugari.

Probabil că așa se întîmplă cu o nație care nu mai are nimic în comun. După ce a avut totul în comun, nu mai vrea nimic împreună. Nu are un vis. Un proiect. O aspirație pentru mîine. Ne dorim tot ce-și doresc și șobolanii: să supraviețuim.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s