Tișe, Apostu. Cineva tot trebuia să demisioneze zilele astea!

Moștenirea lui Emil Boc la Cluj s-a împărțit între Primărie și Consiliul județean. Cînd amîndoi – Tișe și Apostu – au cîștigat alegerile, în 2009, și s-au instalat în funcții, opoziția s-a arătat îngrozită: va fi dictatură portocalie la Cluj!

Ei bine, cei doi colegi de partid care stăpîneau orașul și județul, nu se înțeleg. Rivalitatea dintre ei era cunoscută de mai bine de un an. Acum a răbufnit, iar Alin Tișe și-a dat demisia din funcțiile de la partid. Nu s-au înțeles pe mega-investiția de la stadion. S-au mai certat ei și pe alte investiții. Rivalitatea dintre cei doi nu a fost soluționată de Emil Boc, tocmai pentru că nu a putut tăia cuplul cu sabia. Unul îi e fin și vechi prieten, iar celălalt, mîna dreaptă cît a fost în Primărie.

Dar, vă dați seama ce ar fi fost dacă se înțelegeau asupra tuturor terenurilor, concesiunilor, investițiilor? Ce mega-afacere de familie ar fi fost Clujul?

Așa că divorțul celor doi ne dă o vagă siguranță.

PS: Chiar dacă ați fi vrut mai multe amănunte, nu vi le pot da. Unul nu răspunde la telefon, celălalt îl are închis.

Vezi și:
» Halucinant. PDL intră în sindromul descompunerii

Anunțuri

4 gânduri despre “Tișe, Apostu. Cineva tot trebuia să demisioneze zilele astea!

  1. Am observat că vremelnic de 20 de ani „politicienii” din România (şi nu ai României) cică se ceartă, apoi în funcţie de rocadă (internă or externă) renunţă la funcţiile de partid (precum puiuţii de om la suprafaţa de nisip) şi cică se retrag într un voal care le penumbreşte imaginea, cu totul şi cu totul misterios; treptat se orientează către acţiunni sau interacţiuni civice ori investiţionale care sunt convive cu filantropia ori unii scot cărţi de soi „politic” or introspectiv experimental politic; prin ziare mai dau câte o declaraţie săgetătoare spre adversarul din aceeaşi fraternitate coloristic politică (un om de filosofie din Cluj îmi spunea pe vremuri că atunci când se ceartă doi bărbaţi ei se iubesc în fapt şi cearta survine din orgoliul acestei cupidităţi latente) sau trec la interviuri retrospective care au menirea să i aducă înaintea unei expieri publice exemplare, dacă au păcate dacă nu rămân doar la capitolul „ce lăsăm posterităţii” după pensionarea „politică”…

    Din Guvern au plecat Blaga, Videanu şi Berceanu la fel precum se pare că şi Păunel Alin Tişe pleacă din funcţiile partidului, probabil din erodare şi probabil mai ales dintr un efort recuperatoriu de imagine, deşi a fost destul de anodin la nivel declarativ şi calm la nivel politic; or în Ardeal dat fiind că gruparii de la Cluj (cea mai mare farsă „politică” care mi a fost dat să o văd la nivel de conducere) adică pesedeii iubesc într un mod afinitiativ mercantil portocaliul (de aia procentele din alegerile locale mai ales au fost fixe mici şi foarte mici) iar liberalii sunt mult prea înceţi proactiv echilibrul politic zonal este unul firesc ceea ce mă face să cred că pasiunea exeplară pentru abilitatea tăierii de frunze la câini a pedeleilor trebuia cumva străfulgerată de o mică ceartă…

    Între fin şi colaboratorul permanent de afaceri Boc nu trebuie să aleagă fiindcă toată cearta asta este doar aşa de praf în ochii celor care încă mai cred că „politicienii” din România se ceartă…

    Oricum este foarte simpatică atitudinea lor în ale comunicării iar ingenuitatea este convivă cu acea perseverenţă miliţienească a explicaţiilor din „Cel mai iubit dintre pământeni” utilităţii faptice, ideologice şi lucrative a cosorului lu Moceanu, adică unul are telefonul închis şi celălalt nu răspunde…

    Dar cu stadionul cine rămâne, totuşi?

  2. Sînt de acord că există și o fățărnicie a certurilor din partide, dar aici e vorba de o investiție care înseamnă bani. Mă îndoiesc că e doar o chestiune de imagine. Iar cu stadionul, e altă problemă. Putea fi construit din bani privați. Cum ar fi fost să ”rămînem” cu un centru cultural? Dar cu un spital de urgență?

    1. Am stat 5 ani de zile la Cluj. Voi reveni curând pentru 2 ani de zile. La Cluj spiritul merccantil a copleşit cultura.

      Singurul ţinut în care cultura mai are valenţe boeme este în Iaşi. Boemia oamenilor de cultură din Cluj este doar şoptită şi mai ales timidă…

      Cât despre stadion, nu i bai cu banii investiţi care se pot scoate prin 2 sau 3 competiţii internaţionale DAR spital la ce bun dacă „politicienii” alungă dr. şi cadrele medicale din ţară ŞI la ce bun cultură dacă aceasta este deja confiscată de factorul mercantil?

      Îmi pare rău că am ajuns să descriu spaţiul cultural astfel dar cam asta este realitatea. Jumătatea de an petrecută la Iaşi mi a arătat o altfel de latură a spaţiului cultural.

      Şi totuşi susţin că este o lovitură de imagine medie, aşa corespunzătoare spaţiului unde are loc… dacă era la nivel de capitală avea impactul de circ dorit, aşa avem aici doar o simbioză de arlechin cu predispoziţii de clown

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s