Ariel Sharon din Răchițele

Știți cum arată Ariel Sharon după cinci ani de comă? Nu, dar un artist berlinez l-a modelat în ceară pe patul spitalului, așa cum era el cînd trăia cu adevărat. Așa ni-l amintim și noi.

De cele mai multe ori, imaginea pe care o stochează omenirea despre un om, o artă, un loc, un obicei este mai tare ca realitatea însăși, face parte din tezaurul ei și folosește cînd te aștepți mai puțin.

Așa cum Mugur Isărescu a chemat ziariștii în beciurile BNR să le arate tezaurul României, experții de la Centrul de Conservare a Tradițiilor din Cluj îi cheamă acum să vadă tezaurul din Munții Apuseni. De ce-ar fi o exagerare? Nu vom ști niciodată care aur e mai tare pe piața de valori!

Așa lucrează cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, precum berlinezul care ne aduce aminte că undeva, tradiția noastră respiră în stare de comă.

Tiberiu Groza, Adriana Andrei, Mircea Cîmpeanu şi Virgil Mureșan. Se duc, caută oameni care mai cîntă ca lumea, caută folclorul autentic, oameni care sculptează în lemn, fac butoaie, dantelă, covoare. Îi filmează, îi fotografiază și îi aduc astfel, pe o limbă de plexiglas, la oraș. Să nu-i uităm.

Dacă vreți să vedeți cum se coase, cum se lucrează în lemn sau se dansează în Munții Apuseni, mergeți în 26 octombrie la ora 12 în foaierul Bibliotecii Județene Octavian Goga și veți vedea „Tezaurul lui Isărescu” în variantă umană.

» Vezi comunicatul de presă

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

4 gânduri despre “Ariel Sharon din Răchițele

    1. Corect, multumesc pentru precizare.

      Aceasta postare verifica, de fapt, un alt stil de a prezenta stirile culturale, care trec neobservate pentru ca sint adesea ca la gazeta de perete. Vreau ceva nou. De aceea ma intereseaza reactiile. V-ati duce la expozitie? sau problema este expozitia in sine care ar trebui sa fie mai vie, mai interactivă…

  1. Tezaurul românesc nu are cum să (se) adapteze (la) formule de ceară copy paste, fiindcă este viu, chiar şi dacă rămâne vremelnic uitat într un pod al casei, mereu îl vor afla ca de fiecare dată pruncii, care la rându le vor întreba pe bunici despre tezaur, care la rându le nu uită micile vitalităţi ale rânduielilor cu specific rural şi astfel Isărescu rămâne printre încaricaturizările de ceară din beciuri iar românii se vor desfăta în minunatul tezaur care ţine fiinţa naţională trează sau o înalţă prin tainica descoperire a pruncilor în momentele de uitare a eului românesc tradiţional.

    Aşe îmi pare de rău că nu mai sunt la Cluj să vin şi eu DAR am o bunicuţă cu privirea albastră precum cerul de toamnă-primăvară care încă mai coase şi un bunic alături de care mai cosesc şi lucrez ţarina la vreme…

    http://fanu.wordpress.com/2010/07/19/fiindca-satul-romanesc-este-inca-viu/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s