Jaguar, GPS, guvernul Isărescu și Trilaterala de toamnă

Săptămîna s-a deschis brusc, cu două întrebări majore. Una vine din mediile de presă românești și cealaltă de la mama mea. Amîndouă, în mod paradoxal se întîlnesc și au un sens comun. Poate chiar un răspuns comun. Pe care îl dă un prieten cinic al nostru, eseistul Claude Karnoouh.

Unu. Trilaterala de toamnă, și toată lumea se întreabă de ce s-a întîlnit pentru prima dată în istoria ei la București, sub patronajul lui Mugur Isărescu. Această organizație semiocultă este suspectată că alături de Clubul Bilderberg și masoni, ar conduce lumea. Probabil că o și conduce, dar ce nu ar trebui să acceptăm noi, presa și societatea civilă, opinia publică este faptul că își desfășoară lucrările în secret, fără accesul presei. Ba mai mult, au ajuns la un asemenea grad de sfidare a dreptului popoarelor la a ști ce se discută pe seama lor, încît întrunirile nu mai sînt cu totul secrete, participanții zîmbesc spre camerele de luat vederi, poartă ecuson și intră în sala de conferințe ca la parlamentul european. Apoi închid ușile de sticlă.

Dar să ne amintim că președintele Traian Băsescu a sancționat de fiecare dată, în mod categoric, întîlnirile unor politicieni cu magnații români. A considerat condamnabilă lipsa de transparență a acestor întîlniri. Așa s-a întîmplat cu Vîntu, Patriciu, Geoană. Dar iată că acum avem de-a face cu o șezătoare internațională la care participă politicieni și corporații transnaționale, chiar și președintele țării, dar care este netransparentă. Ca la Vîntu în Deltă.

Și de ce în România? Pentru că, întîmplător sau nu, această țară este de facto condusă de un membru al Trilateralei, adică de guvernatorul BNR. Prin urmare, pare absolut firesc să vină la invitația acestuia și să aibă garanția că dezideratele formulate acolo vor putea fi și realizate. Ca să rezumăm: omul care gestionează în acest moment criza din România și-a chemat colegii de club la partide de șah cu popoare, chiar la el în sufragerie. Pentru că acum are cheile casei. Toate cheile casei.

Doi: întrebarea mamei mele. De o simplitate crudă. Ce fel de criză e asta cînd toate magazinele gem de atîta marfă. Peste tot, dar peste tot, vrafuri, stive, munți de marfă. Dacă ar fi criză cu adevărat, zice mama mea, n-am avea petrol de pus în lampă sau zahăr de pus în ceai. Iar dacă e o criză de bani, în doi ani de cînd a început, s-ar fi văzut și în cantitatea de mărfuri. N-ar mai fi avut atîta marfă.

Cred că un răspuns la cele două întrebări îl găsim la Claude Karnoouh, francezul cel acru care ne-a arătat vreo cîțiva ani la rînd că sîntem pe un drum greșit. Apoi ne-a abandonat.

Filosoful francez susține că lumea nu mai este condusă de guverne și politicieni în principal, ci în plan secundar. Ei rămînînd un fel de gestionari la vedere ai treburilor curente ale unui popor. Că adevărata forță care împinge lumea spre același tip de societate, societatea de consum, este tentația modernității, un animal flămînd nedomesticit de guvernele de pe lîngă casa omului.

Omul de azi, că trăiește în China sau Irak, în România sau Transnistria își dorește telefon mobil, Jaguar, GPS, laptop și pantofi Adidas. Doar pentru că ele există.

Și atunci, cum să te opui dorinței firești a popoarelor de a se civiliza, de a beneficia și ele de progresul științei și tehnicii mondiale? Și mai ales, de ce să o faci? Cînd dorința de a avea televizoare color și mașini de spălat a dat peste cap regimuri comuniste ce păreau veșnice, de ce n-ai ține cont de ea? Cum să neglijezi așa ceva și mai ales cine să guverneze lumea după legile imuabile ale tentației umane, dacă nu cluburile transfrontaliere gen Trilaterala?

Cine mai poate să creadă că finanțele țării sînt gestionate de Emil Boc, cînd el nu știa nici măcar că se dau stimulente la ministerul de resort? Cine să mai creadă că președintele Băsescu are o soluție proprie pentru țara lui dacă acum doi ani nici măcar nu vedea că vine criza?

Și atunci, nu ne mai mirăm luni dimineața de ce e nevoie de ocultele internaționale și de planurile lor. Știm deja că ne îmbulzim și ne călcăm în picioare la supermarket să ne cumpărăm bormașină și că în parlamentul nostru nu reușim să numărăm corect pînă la 80.

Trilaterala și alte cluburi știu și ele că lumea merge înainte așa cum își doresc. Mai rămîne de rezolvat doar o chestiune de ordin practic: ar trebui reglat mai bine sistemul financiar. Că aici au apărut, recent, niște probleme.

În concluzie, cu fenomenul globalizării ai două variante de lucru dacă vrei să supraviețuiești:

1. Poți intra în hora globalizării dacă știi și poți să joci. Lucrul acesta l-a învățat foarte bine China. Dacă ai un rol activ pe piața mondială, globalizarea îți aduce și ție foloase. Dacă nu, ești înghițit de val și devii un simplu consumator.

2. Să te lupți cu globalizarea, să înfrunți fenomenul dacă ai o identitate economică și culturală foarte bine conturate.

România însă s-a predat cu entuziasm.

Imagini de la întîlnirea de la București a Trilateralei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s