Iulian Urban, senator PDL, a propus și a reușit să treacă ieri prin comisia de buget-finanțe din Senat, scăderea cotei de impozitare a veniturilor de la 16% la 10%. O măsură extrem de importantă, dar a cărei apariție suspectă a trecut cam neobservată.
A observat-o primul, cum era și firesc, ministrul de Finanțe, Gheorghe Ialomițianu. Și a zis nu, nu se poate. A contestat oportunitatea ei, dar era prea tîrziu, PDL își arătase deja disfuncționalitățile majore prin care trece.
Nu vi se pare halucinant? Adică un senator se întinde peste masa guvernului și aruncă o bombă. Ministrul de resort, coleg de partid cu aventurierul, îi transmite public opoziția sa. În chestiunea finanțelor și bugetului cu care lucrează un guvern, doar guvernul se poate pronunța: el știe cel mai bine cum și de unde să-și adune banii, ce angajamente și obligații financiare are. Cel care adună banii știe cel mai bine cum o poate face și, de aceea, intervenția exterioară, autistă în esența ei, este mai mult decît riscantă.
Tot astfel, Mihail Hărdău, alt senator PDL, îi dă replici ministrului Educației, îi explică prin presă ce e aceea legea educației, cît de importantă e ea și cum a hotărît domnia sa, din cavalerism politic, să nu treacă nici un articol prin comisia parlamentară pînă cînd nu este de acord și doamna Andronescu cu el. Iar doamna Andronescu chiar așa face, nu e de acord.
Numai că, dacă Mihail Hărdău își poate permite să-și bată joc de colegii lui din partid, înseamnă că partidul a fost scăpat din mînă de liderul lui.
Ne putem da seama ce degringoladă este în PDL, doar uitîndu-ne în Parlament. Poate nici în PNȚCD, la sfîrșitul lui, nu era așa.
UPDATE: Întrebări privind modul în care funcționează PDL acum și ce strategie parlamentară are partidul își pune și Ștefan Vlaston într-o analiză privind posibilitatea asumării răspunderii pe Legea Educației Naționale.
Gazetino 