Guvernul, capra și Kafka

Guvernul a anunțat ieri cîteva măsuri de bun simț, a căror necesitate era mai mult decît evidentă, de multă vreme. Scoate impozitul minim, după ce chiar el l-a băgat și între timp au murit 100 000 de firme.

Bun, va spune domnul Pogonaru, trebuiau să moară, oricum nu erau în stare sa trăiască, s-a făcut curățenie. Dar nu se putea face „curățenie” dînd o lege prin care intră automat în faliment o firma care merge pe pierdere de trei ani la rînd, de exemplu? Adică, de ce să iei măsuri maxime, pentru efecte minime? Pentru că altfel privită situația, pare o strategie cu țintă mai degrabă psihologică decît una economică. Pregătită pentru toamna fierbinte, cînd se încing mișcările de stradă.

Știți bancul cu Ițic care merge la Rabi să se plîngă că are casa prea plină. Femeie, copii, părinți, nu are loc să respire. Iar Rabi îi spune să bage în casă și capra. Ițic nu înțelege de ce, dar o bagă. Urmează și oaia, și vaca. După un timp, Ițic, înnebunit de situație, se duce la Rabi și se plînge din nou. Învățătorul îi spune să scoată capra. A doua zi Ițic vine și-i recunoște lui Rabi că acum, fără capră, e mult mai bine.

Așa și la noi, poate că cetățeanul Kafka, împovărat mai ieri, de guvern, și cu impozitul pe nimic, ar trebui să simtă o mare ușurare că nu-l mai plătește. Doar că, poate, cetățeanul Kafka nu mai simte nimic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s