Violența, substitut al puterii. Traian Băsescu, Andrei Marga și toți prietenii lor

Zilele acestea am primit un mesaj extrem de violent de la un cititor. Mai urît ca o înjurătură, de-o mizerie incalificabilă. Cu atît mai mult cu cît venea de la un profesor universitar, mesajul m-a șocat. Era semnat, așa că l-am căutat pe om, să-l văd și să înțeleg ce se întîmplă. Este profesor la UBB, la facultatea de fizică. Din respect pentru vîrsta domniei sale, care și ea are legătură cu faptele, nu am să-i spun numele. Dar întîmplarea m-a pus pe gînduri. Pentru că am mai fost jignită, înjurată sau amenințată în lunga mea carieră de jurnalist, sînt relativ obișnuită cu asta. Dar violența de limbaj a profesorului, om din mediul academic, nu este un fapt banal, ușor de trecut cu vederea.

Apoi mi-am amintit textele agresive ale rectorului UBB, șeful acestui om. Și întîlnirea domniei sale cu Cătălin Avramescu, unde amîndoi au dovedit că au instincte de canibali, cum ar spune Mircea Badea. Prea multă violență la oameni care nu trebuie să vîneze ca să mănînce, n-au ros ghete în tranșee, nu au trăit mari traume la viața lor, nu au naufragiat pe coaste sălbatice și nici nu au ucis în războaie moderne. Sînt niște personaje de carton dintr-o lume de laborator, învățați să dispună, să obțină, să consume, să adune.

Ce-l făcea pe bătrînul profesor să scuipe cuvinte jignitoare către o femeie? Neputința! Are 67 de ani și, probabil, s-a supărat pe noua lege a educației care prevede pensionarea la 65 de ani, despre care eu scrisesem ceva. Își pervertea pierderea puterii lui reale, de dascăl care decide asupra carierei tinerilor, într-o putere a cuvîntului care rănește. Își sublima neputința în violența de limbaj.

Cu cît un rector, vezi Andrei Marga, este mai arțăgos, mai jignitor și mai violent în raport cu lumea, cu atît se poate spune că este mai neputincios, mai aproape de finish, de punctul terminus.

Tot astfel se poate interpreta și agresivitatea de limbaj (și poate nu doar de limbaj) a președintelui Băsescu. Cu cît simte că pierde din puterea reală cu atît mușcă mai furios din cuvinte. Se ia la harță cu un cetățean, îl amenință cu ciufulitul pe un drumar și-i face ticăloși pe populiștii săi colegi de politică.

Cu cît marii noștri bărbați sînt mai slabi, iar cuvintele lor normale au mai puțină forță, trezesc mai puțină atenței și ascultare, cu atît devin mai agresivi. Dacă ar sta o secundă pe loc și s-ar gîndi, poate ar realiza că puterea pierdută nu poate fi recuperată făcîndu-te de rîs, ea poate fi recîștigată doar cu mai multă inteligență.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s