Ramase pustii pe dinauntrul lor, forme golite de viata, simple obiective turistice, bisericile monument ale Romaniei se intind pe doua continente, unesc Estul cu Restul si tac asteptand suflarea preoteasca sa le trezeasca la viata. Doua tipuri de cultura, de credinta, de rit, de traditie, Occidentul si Balcanii religiosi, in aceeasi tara, de o parte si de alta a muntilor. Dincolo de ce le desparte si ce le uneste, ramane pustiul dintre zidurile lor. Raiul si Iadul din Vladimir si Cavalerii din Santamaria Orlea unesc Balcanii de Vatican si tara de la Sud de cea de la Nord intr-o Romanie pierduta in cautarea de sine.
Magistrala, petrolul si oltenii
In satul lui Tudor Vladimirescu se coboara dintre dealurile Gorjului, pe “magistrala” pietruita de compania petroliera, de-a lungul sondelor de titei si a conductelor de gaze. Drumul este unul greu, copt de dogoarea soarelui, uscat de arsita si pulbere de praf, seamana cu orice drum balcanic, de pe la Srebrenita, printre stancile Macedoniei sau in miezul saracacios al Albaniei. Este un drum de intoarcere in timp. Satul zace tacut, in miez de vara. Batranii pe la porti mijesc privirile spre trecatorul strain. Tac si privesc sceptici, insemnati cu urmele unei lipse cronice de iod, gusati si strambi de la apa, nu te saluta. Pe gardurile de uluca dorm la soare, paunii. Pasari obisnuite ale ograzilor din Vladimir. Aproape de biserica, de o parte si de alta a drumului, se ridica o padure de cruci. Pentru fiecare mort al satului s-a asezat o cruce de lemn pictata stangaci, in culori vii, pentru ca ceva din ele sa mai ramana dupa ce le spala ploile si soarele.
Iadul te taie de la intrare
Biserica din satul lui Tudor Vladimirescu a fost ridicata prin secolul 17. Alba si singura, cuibarita intre dealuri, este o biserica in cel mai pur stil balcanic. Pictura din exterior respecta canoanele bizantine, senina si cuminte, deasupra unui brau muntenesc desparte zidul in doua lasand albeata de var sa inconjoare baza. In capatul sirului de sfinti, pictati de aceeasi mana, dar intr-un alt stil, laic, stau ctitorii, boierii Garbesti. Calare, cu un aer romantic, ei poarta flori in mana.
La intrare, in pridvor, pictura intunecata, in tuse groase, negre, cum numai in bisericile din Grecia se mai gaseste, de-a dreapta usii sta Iadul si de-a stanga Raiul. Cerul intunecat acopera bolta. Intrarea este dramatica, ca orice poveste balcanica despre virtute si pacat. Despre eroi si decadere. In ea se aduna putinii batrani ai satului, duminica, la liturghie. In restul zilelor, sta lacatul pe usa. Din turla bisericii zbora porumbeii. Semn al pustiirii.
Trei straturi de cult
La 200 de kilometri mai spre nord, in Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici transilvanene, Santamaria Orlea sta singura, ferecata cu cheie. Zidurile ei gotice au fost ridicate de mesteri din Occident adusi de unguri, cand au pornit sa ocupe Transilvania si au construit cetatea fortificata. In secolul 13, biserica a fost pictata simplu, cu 12 cruci, pe zidurile din interior. “Apoi, cand tinutul a fost recucerit, biserica si domeniul au fost donate de Iancu de Hunedoara familiei Candea. In perioada aceea a fost pictata in stil ortodox, vedeti aici nasterea Domnului, langa tribuna, la sud, e Raiul si Iadul mai incolo. Pictura este autentica, am vrea sa pastram totul, dar nu sunt bani si nu stim cand va putea fi restaurata asa cum se cuvine”, explica Emanuel, custodele bisericii.
Si o bata reformata
Dupa ortodoxie, biserica a devenit protestanta si peretii ei au fost varuiti in alb. De sub albul acela s-au ivit, in timp, culorile picturii catolice si ale celei ortodoxe. Dar in sat nu mai sunt decat zece reformati, cativa catolici, iar ortodocsii au biserica lor. Preotul aproape ca nu mai slujeste acolo, se duce “pe sate” sa adune credinciosi. “Reformatii de aici sunt oameni duri, neingaduitori. Intr-o duminica, parintele a dat ingaduinta baptistilor sa tina aici o sluijba. In timpul cantarilor, un barbat din sat, reformat, a venit cu o bata in mana si i-a amenintat cerandu-le sa iasa din biserica lor”. Asa ni-i descrie tanarul Emanuel pe reformatii ramasi sa pazeasca biserica Santamaria Orlea. Dar sa nu uitam, el este baptist, iar pe tricou are scris un verset din Biblie. Din turla pustie a bisericii isi iau zborul speriati, cativa porumbei. Semn ca, si aici, clopotele s-au obisnuit sa taca.
Latinii din Balcani
“De ce nu avem un brand de tara? Pentru ca nu a avut cine sa adune o suta de capete luminate la un loc si sa le puna in slujba unui proiect national. Brandul de tara nu este doar o chestiune comerciala, de piata, in primul rand inseamna sa ne descoperim pe noi insine, sa recladim identitatea nationala, pe valorile in consens recunoscute. Suntem cel mai estic popor latin ortodox. Iata o baza de la care am putea porni. Dar pentru asta este nevoie de mai mult decat de initiative la inceput de mandate politice, care mor pe parcurs, dupa ce au inghitit bani grei. E nevoie de credinta si vointa”, considera Eugen Ciocan, regizor si expert in comunicare vizuala.
Gazetino 