Malta, o ţară pentru cei care ştiu cine a fost Kafka

7 000 de ani de istorie a omului, a pietrei şi a inimii, în mijlocul Mării Mediterane. Cam asta este Malta. Dacă vrei să o vezi, pregăteşte-te să fii pentru o vreme altceva. Cu totul altceva. Malta e o aventură dură. Un fruct cu o coajă tare, arsă de soare, pe care o înghiţi cu greu pînă ajungi la miezul ei cald şi foarte gustos. Malta e o provocare pentru lumea modernă.

Între ape, doar ea e uscat

Încep să-şi împodobească oraşul cu steaguri, beculeţe şi ghirlande verzi. Sîmbătă, cei din Qormi vor avea Festa. O sărbătoare a oraşului, e ziua Sfîntului Sebastian. Ne-am plimbat pe Mediterană între cele două porturi naturale ale Maltei, Marsamsxett şi Marele Port. Am văzut Valletta, capitala insulei, Marsa, Floriana, Sliema, Fortul St. Angelo de unde cavalerii i-au învins pe turci, Fortul Manuel, sau Palatul Bighi, folosit de cavaleri ca spital.

Văzută de pe Mare, Malta e o cetate pregătită să trăiască singură, cu un ochi de piatră aţintit permanent asupra apelor şi cu ziduri solide care au apărat-o cîndva de toţi cuceritorii ispitiţi de miesterul ei. Arabii, turcii, spaniolii, francezii, britanicii, toţi au vrut s-o aibă. Unii au reuşit, alţii au părăsit-o fără s-o înţeleagă. Insula ca o fortăreaţă are pe fiecare piatră urmele istoriei sale. Trupul Maltei poartă în fiecare celulă, ca pe un cod genetic, urma vieţii ei eroice.

Cei din Qormi se pregătesc de Festa.

Uşa casei deschisă

Zidurile împodobite par dintr-o sărbătoare sud americană. Biserica este şi ea îmbrăcată cu lumini şi ghirlande, steaguri, însemne religioase şi relicve cavalereşti. Dar Qormi nu este nimic din ce aţi mai văzut.
Maltezii s-au trezit înnebuniţi de artificii. Şi pentru că le plăceau atît de mult, s-au apucat să şi le facă singuri, iar acum, pe dealurile pietroase, printre podgorii, puteţi vedea cîte o făbricuţă de artificii, cu steagul ei fluturînd deasupra. Maeştrii artificieri se întrec în spectacole de ei regizate. La miezul noptii va începe spectacolul. În piaţa centrală, maltezi şi turişti se plimbă, mănîncă, beau bere şi povestesc. Fiecare casă are uşa de la intrare deschisă. Este felul maltezilor de a te pofti să te bucuri cu ei, de seara sărbătorii lor. Poţi să le vizitezi casa, să bei un pahar de lichior din cactus şi să le spui cîteva vorbe în limba ta. Poţi să înveţi ceva despre lumea în care trăieşti. Miroase a flori de leandru, adie briza Mării iar muzica umple aerul pieţei. Artificiile sînt aşezate pe suporturi iscusit concepute, la sol. Este ceva ce numai în Malta poţi să vezi. Au cîştigat locul întîi în lume la concursurile de artificii.

Eroi şi turişti

Un bărbat îmbrăcat în alb se apropie de artificii şi le aprinde. Cercuri, steluţe, inimi şi flori, soarele şi stelele, o furtună pe mare şi cîrma de la vapor, salve de foc şi lumină se împrăştie în aer. Spectacolul a fost superb. Din fum, în ropote de aplauze, iese artificierul, el, bărbatul. Eroul acelei seri ridică mîinile în semn de victorie. Maltezii aplaudă, strigă, se bucură pentru ei şi pentru el. Sub ochii turiştilor care au mîncat fast-food şi au făcut poze, maltezii s-au transformat pentru o clipă din oamenii munciţi şi modeşti care rabdă soare şi secetă, în eroii de altă dată. Le-am văzut feţele şi am înţeles că nu sînt decît un turist în plus într-o insulă care face cu fiecare zi din istoria ei o poveste pentru curioşi, dar care trăieşte intens propria ei viaţă profundă şi eroică.

Insula de miere

Arhitectura de inspiraţie arabă, fără acoperişuri, cu ferestre şi balcoane superbe, intrări cochete şi un nume frumos, de fată sau de floare, de cavaler sau de sfînt, la uşă – nu un nume al locatarului, ci al unui vis al său, sau o amintire – este arhitectura unei ţări calde. Toate construcţiile sînt făcute din piatră galbenă, numită globicerină. Au culoarea mierii. Se albesc în lumina soarelui, păstrează răcoarea între ziduri şi au personalitate. Sînt case de piatră pe o insulă de miere. Din cuvîntul latin îi vine şi numele, Malta. E o insulă a pasiunilor puternice şi luminoase. Ca piatra şi mierea.

Calci pe cavaleri

Malta are şi o inimă. Nu are nici un izvor, dar are un centru de unde toată fiinţa ei se adapă, St. John. Este locul unde Cavalerii Ioaniţi au fost înmormîntaţi. De sub lespezile de piatră din catedrală ei te avertizează: fii atent, acum calci tu pe mine, mîine va călca altul peste tine. Viaţa e dură în Malta. Începe cu o lecţie despre efemer. Somptuoasă, cu basoreliefuri, capele pentru fiecare limbă a ţării de unde provenea Marele Maestru şi picturile lui Caravaggio. Catedrala e un monument mai mult închinat omului decît Dumnezeului. Dar Ordinul cavalerilor a fost el însuşi un cult, nu se putea ţine în viaţă altfel. Generoşi, puternici, uniţi şi deştepţi, vindecători de oameni şi întăritori de suflete, eroi, cavalerii au făcut din Malta un loc unic în lume. După ce au cutreierat lumea, din Ierusalim la Creta, Ioaniţii au primit Malta de la spanioli şi au construit acolo mai mult decît o aşezare. Au construit o civilizaţie. Veneau din mai multe limbi, din mai multe culturi şi civilizaţii. Dar îi unea un crez comun. Ce putea fi mai mult pentru ca locul unde trăiesc ei să fie unic pe Pămînt?

Malta are de toate

Nu doar istorie. Are staţiuni de lux, are plaje, are hoteluri de cinci stele cu piscine, terase cochete, club de golf de mare clasă, boutiquri de lux, expoziţii de maşini de epocă, vin bun, bere şi cam tot ce vrei. Peşte, mîncare tradiţională, pîine de casă, croaziere, viaţă de noapte, maşini de închiriat, safari, lagune romantice şi restaurante japoneze. Malta adună alături de ea o lume întreagă, într-o formulă concentrată. În timp şi spaţiu.

Maltezul Mark

Am stat mult şi m-am gîndit dacă să vă povestesc despre el sau nu. Am hotărît că e bine să o fac. Mark are o relaţie specială cu România. Cred că o iubeşte. Îi place ţara, îi plac femeile românce, crede că sînt frumoase şi deştepte, a fost în Bucureşti. Şi-a făcut o firmă de turism acolo. Însă, primul lui drum spre România a fost cu mult timp în urmă. Era tînăr, şi-a lăsat barbă ca să pară mai matur şi fără să spună acasă unde pleacă, s-a pornit spre ţara noastră pentru ca să cumpere „Dacii” de la Piteşti. Îi trebuia comandă specială pentru că maltezii au rămas cu obiceiul britanic de a conduce maşinile cu volanul pe partea dreaptă. Conducerea fabricii de la Piteşti a pus condiţia ca Mark să importe cel puţin 500 de maşini pe lună. Dar Malta are doar 450 de mii de locuitori, ce să facă Mark cu 500 de Dacii în fiecare lună?! Aşa că nu a făcut afacerea, s-a întors şi s-a apucat de turism în insula lui. Acum are parteneri de afacere aici, are prieteni şi are clienţi români. Stă la masă cu ei şi le vorbeşte despre uşa deschisă spre lume a Maltei.

Anunțuri

Un gând despre “Malta, o ţară pentru cei care ştiu cine a fost Kafka

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s