Hărdău a trecut de partea poporului

Ministrul Educaţiei este prin tradiţie, am putea spune, un clujean. Profesor la politehnică, un tip bonom, mare anonim dealtfel, presa l-a cam luat în băşcău la început. Hărdău a trecut uşor peste handicapul de imagine, făcându-şi destul de repede propriul look politic şi testând o nouă marcă de prefecturat. Hărdău a coborât din poziţia arogantă a foştilor şefi de judeţ, care călcau în picioare teritoriul uitându-se pe deasupra oamenilor. El a preferat cizmele de cauciuc şi bunul simţ al gospodarului care nu e străin de locul faptei. Deşi nimeni nu a pariat pe el la început, prefectul a devenit un tip simpatic, care nu spunea mai mult decât făcea. El a tras pentru prima oară colţul cearşafului care acoperea vilele ilegale din zonele turistice ale judeţului. Hărdău, fără să se bată cu pumnul în piept, a mai făcut câte ceva.

Criza de la educaţie – când Mircea Miclea şi-a dat demisia – l-a prins pe preşedintele PD fără un înlocuitor pregătit pe ţeavă. Au fost vehiculate câteva nume, dar cum niciunul nu era pentru Emil Boc destul de devotat partidului. Aşa că l-a trimis tot pe Hărdău, prefectul bătrânel, care n-a avut încotro şi s-a supus nevoilor partidului.

Deşi funcţia de prefect i se potrivea ca o mănuşă – era tipul de negociator calm şi tolerant, transmitea un mesaj pacifist foarte agreat de clujeni –, a ajuns în capitală să conducă cel mai dificil minister, cu bani puţini, cu profesori în stradă, vai de capul lui!, spuneau oamenii. Dar de ce a acceptat? Poate pentru că, la o anumită vârstă, crezi că urcarea încă unei trepte în profesia ta este o încununare a vieţii de dascăl. Poate pentru că a fost directivă de partid, iar la PD toată lumea se supune directivelor. Aşa cum a făcut-o şi Emil Boc, aşa o fac şi ceilalţi, este un supliciu derivat din doctrină – ca să zic aşa –, sacrificiul de sine ţine loc de precepte ideologice în viaţa de partid.

În luna aprilie, poziţia lui Hărdău la Minister s-a zdruncinat rău de tot. Omul s-a văzut nevoit să-şi scrie demisia şi s-o lase pe masa lui Tăriceanu. Doar raportul de ţară l-a mai ţinut pe post până acum, iar viitoarea remaniere îl are în vedere cu predilecţie.

Deşi au declarat presei că s-au luptat pentru Hărdău, democraţii nu l-au avut la rărunchi pe „tataie” niciodată. Ei au avut alte planuri pentru funcţiile călduţe din judeţ. Au vrut să-l disloce pe Hărdău din Prefectură, ca să-l poată înlocui cu Tişe, pe care-l pregătesc pentru candidatura la Primărie, iar Hărdău le cam încurca planurile. Aveau nevoie de cel mai vizibil post din Cluj, cu multe atribuţii, cu sprijin direct de la MAI şi cu o logistică locală aranjată de grupul consilierilor democraţi.

Hărdău a muşcat momeala şi iată-l acum pus la zidul remanierii şi „apărat” de confraţii care savurează pelicula „Moartea domnului Lăzăroiu”. Nu e un secret pentru nimeni că politica este cinică şi nici nu trebuie compătimiţi cei care ajung să fie striviţi de roţile ei dinţate. Dar Hărdău este un exemplu de canibalism politic de culoare portocalie, aşa cum doar la PSD mai puteam vedea.

Numai că, aşa cum n-a fost creditat de la început nici cu valenţe de prefect, dar a demonstrat ulterior că poate, iată că Hărdău se întoarce şi, după ce şi-a lăsat demisia în seiful guvernului, ca un sinucigaş care nu mai are ce să piardă, acum devine el însuşi: un dascăl revoltat de ce se întâmplă cu sistemul în care trăieşte de 50 de ani. Hărdău a pornit prin ţară şi se întâlneşte cu comitetele de părinţi cărora le cere să i se alăture în lupta lui cu debandada din şcoli. Ei bine, flerul bătrânului, care a avut el însuşi copii pe băncile şcolii, a nimerit bine. Dacă reuşeşte să-i atragă de partea sa pe părinţii îngrijoraţi de soarta şcolii, nu mai are nevoie nici de colegii democraţi, nici de cei liberali. De acum, bătrânul îşi face numărul pe cont propriu. Dintr-un cadavru politic pentru care sforarii democraţi şi adversarii liberali pregătideră deja coşciugul, s-ar putea să iasă un ministru cum nu am mai avut, unul care să înceapă reforma de jos, de la talpa şcolii şi care să conducă cea mai puternică oaste împotriva guvernanţilor care au distrus şcoala românească – părinţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s