Ce vor românii de la stăpânii lor?

Cei mai mulţi vor lucruri imposibile, alţii vor o consolare din partea unor oameni importanţi, iar alţii vor să lămurească probleme serioase. Pentru fiecare este importantă problema lui şi sunt importante deciziile celui care îl ascultă. În tot filmul unei isterii care străbate mileniile, cum este audienţa la stăpânire avem plăcerea unor episoade delicioase, de la Ludovici la sultani şi aşa mai departe.
Însă, în România de azi avem – pe de o parte – o lume săracă bântuită de speranţe deşarte. Iar de cealaltă – oamenii care conduc destinele celorlalţi, disperaţi şi ei că nu pot să rezolve toate problemele şi că nu pot şterge toate lacrimile. Audienţa de la Cezar încoace, este un cuţit cu două tăişuri. Între două capete de pod, de obicei se plimbă un om tare încurcat. Un om care aşteaptă luni de zile să intre pe uşa de la care aşteaptă totul. În fond, de cele mai multe ori este vorba de o informaţie în plus care simplifică totul. Dar informaţia aceea nu prezintă credibilitate decât dacă vine de la o sursă extrem de autorizată, dacă se poate spune aşa. Nu contează faptul că şi un consilier juridic poate spune dacă se mai poate rezolva ceva după o sentinţă definitivă, sau cum ar trebui făcută o cerere. Importantă este sursa acestei informaţii: să fie cel mai mare pe scara ierarhică.
Acesta este argumentul autorităţii, o eroare în logică. Nu este adevărat pentru că a spus-o şeful, ci pentru că aşa este legea. Ei bine, oamenii de azi nu sunt pregătiţi să despartă enunţul de omul care-l face. Nu te crede decât dacă te cunoaşte şi îi eşti simpatic. Pe acest mare adevăr se clădesc şi imaginile politice. O declaraţie de la însuşi preşedintele este considerată “mai adevărată” decât o declaraţie de la un deputat sau un primar. Foarte greu vom accepta competenţele unor rotiţe mai mici în raport cu problemele noastre. Aici intrăm, fireşte, pe teritoriul minat al stabilirii de competenţe. Dacă sistemul ar fi extrem de riguros şi fiecare problemă ar avea “un stăpân” clar, atunci toate celelalte ar fi mai uşor de rezolvat. Şi românii, prin comportamentul lor de fiecare zi, preferă să meargă la “licuricii” mari, cei mici însemnând şi pentru ei o pierdere de timp.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s