Transilvania decide soarta alegerilor

Alegerile din 12 decembrie vor stabili cine ne va fi presedinte pentru urmatorii cinci ani. Toti romanii sint chemati la urne: ei trebuie sa decida daca Romania va fi condusa de Adrian Nastase sau de Traian Basescu. In 28 noiembrie, alegerile generale au impartit tara in doua „provincii”: Transilvania si restul tarii. Aici, invingatoare a iesit Alianta „D.A.”, iar dincolo de Carpati, Uniunea PSD+PUR. Jumatate de tara este portocalie, iar cealalta albastra. Competitia intre cei doi va scoate la lumina in primul rind nevoia de identitate a acestei natiuni.
In Transilvania, mai mult decit in alte regiuni, electoratul a adoptat o pozitie de expectativa. Presedintia tarii este o chestiune mult mai transanta decit numarul de parlamentari ai unei formatiuni sau alta. Cu atit mai mult cu cit candidatul Basescu a lansat o dezbatere pe tema formarii guvernului: cine va cistiga alegerile va face guvernul!

Transilvania nehotarita
Mai mult decit romanii din alte zone ale tarii, ardelenii au ezitat sa mearga in 28 noiembrie la vot. Sint foarte multi nehotariti, oameni care nu au luat inca o decizie: ei s-au saturat sa aleaga intre raul cel mare si un rau mai mic. Ei s-au simtit pacaliti, s-au simtit jigniti de trucul folosit in 2000, atunci cind, la prezidentiale, manipulatorii de opinie i-au pus pe ardeleni in jenanta situatie de a vota cu Ion Iliescu, pentru ca „raul cel mare” era Corneliu Vadim Tudor. Pe acelasi calapod, si astazi, ardelenii sint adusi de propaganda anti-Alianta intr-o stare de confuzie menita sa-i deschida calea lui Nastase spre Cotroceni. Manevrele electorale folosesc acele lucruri arhicunoscute despre ardeleni: antipatia traditionala fata de „Mitica” de Bucuresti, teama de o alianta cu PRM si, nu in ultima instanta, conservatorismul ardelenesc. Asa se explica faptul ca Traian Basescu nu a mobilizat mai multi votanti in favoarea lui la primul tur de scrutin. ~nsa, nu trebuie uitat faptul ca nici Adrian Nastase nu a reusit sa-i scoata din apatia lor pe ardeleni. Asadar, acesti doi candidati ramin sa-si dispute duminica in primul rind voturile acelor romani nedecisi, in scepticismul carora sta, de altfel, soarta Romaniei.

Cine, cu cine?
Si in Ardeal, Partidul Social Democrat si Adrian Nastase stau bine la sat, la fel ca in tot restul tarii. Alianta a cam neglijat acest electorat. Fiind mult prea incintata de victoriile repurtate la oras, in vara, a trait un fel de euforie care nu le-a impins pasii si prin hirtoapele rurale. PSD, in schimb, a facut o propaganda asidua prin canalele binecunoscute: administratia locala si televiziunea romana. De altminteri, la sate, alte partide in afara PSD nici nu au o reprezentare importanta. Cel mult un veterinar liberal sau o preoteasa peremista! Insa nucleul din jurul primariei pesediste nu poate fi concurat de nimic altceva in mediul rural.
Un alt motiv pentru care lumea satului nu a reactionat la indemnul de schimbare de data aceasta este si acela ca barbatii sint plecati la munca in strainatate. La urne au mers doar batrinii si citeva neveste.
Nu asa stau, insa, lucrurile in orase, atit Transilvania urbana cit si celelalte regiuni cu populatia lor oraseneasca au votat cu opozitia si cu Basescu. Duminica vor proceda la fel, cu deosebirea ca o parte a populatiei va merge sa-l voteze pe cel care in aceste ultime doua saptamini i-a convins ca merita. Cursa prezidentiala, tocmai pentru ca se desfasoara si turul al doilea, este o competitie de sine statatoare, in care fiecare candidat are sansa de a cistiga.

Adrian Nastase – un Ioan Rus mai mare
Cine a urmarit competitia electorala pina acum poate usor sa recunoasca scenariul alegerilor de la Cluj, din iunie. Ca si Ioan Rus, Adrian Nastase se bazeaza pe aliante prestabilite, pe intelegeri cu alte formatiuni politice. Adrian Nastase se sprijina pe un tirg facut cu UDMR, a promis locuri in guvern pentru maghiari, posturi importante si spera ca etnicii unguri vor merge la vot sa-l aleaga presedinte. La fel a crezut si Ioan Rus, candidat la primaria Clujului, ca daca le promite satisfactii politice si administrative udemeristilor, votantii lor se vor duce precum oile la urne si vor face ce le spun liderii. Ei bine, nu asa s-au intimplat lucrurile. Ungurii nu au votat cu Ioan Rus pentru ca sint si ei oameni inteligenti si au avut dorinta fireasca de a vota cu cine cred ei de cuviinta. Emil Boc a dat dovada unor calitati pe care Ioan Rus nu le are, iar electoratul a simtit acest lucru. Emil Boc s-a aratat clujenilor ca un om inteligent, moral, liber de compromisuri, cu principii sanatoase, o voce a viitorului. Ioan Rus s-a erijat in lider al acelor grupuri sociale si etnice pe ai caror lideri ii cumparase cu promisiuni (de la maghiari la tigani, batuse palma cu toti), prea sigur pe el, arogant si proferind amenintari, Ioan Rus i-a scos din sarite pe clujenii care sint oameni cu mult bun simt. De aceea nu l-au votat. Adrian Nastase seamana cu Ioan Rus pina la contopire. Face aceleasi greseli de tactica electorala, are acelasi vocabular, aceeasi atitudine sfidatoare, vine cu aroganta unui sef de trib, bogat si superior si cu textele populiste ale lui Ion Iliescu. Face gesturi care nu-i sint proprii, de dragul cuceririi simpatiei, pe care altfel nu o poate inspira, spune lucruri in care nu crede, dar care l-au facut pe Ion Iliescu popular. Un amalgam de elemente puse laolalta de consultantii din campanie nu pot face un candidat la presedintie cu credibilitate. Adrian Nastase, ca si Ioan Rus, nu are calitati umane care sa inspire incredere, dar are infatuarea unui om cu putere si bani, a unui om care, desi nu crede in social-democratie, se poate folosi de aceasta doctrina cu ipocrizia de rigoare, atunci cind ea ii aduce un cistig. Adrian Nastase, ca si Ioan Rus, are o atitudine sfidatoare, isi dispretuieste adversarii si practica la scara inalta un „canibalism politic” care nu are nimic de-a face cu spiritul de echipa. Asemanarea dintre Ioan Rus si Adrian Nastase este evidenta. Tocmai de aceea, cred, si este libertatea mea de opinie, ca duminica, va pierde electoratul din Transilvania la fel ca Ioan Rus, pe mina aceluiasi scenariu.

Ce nu inghite ardeleanul, nu inghite toata tara
La fel ca orice alt om de pe Pamint, ardeleanului nu-i place minciuna. Daca duminica va iesi din casa, transilvaneanul conservator va iesi doar pentru o cauza care sa merite: sa-i taxeze pe cei care-l cred fraier! Teoria raului cel mai mic nu mai este valabila. Confruntarea dintre cei doi transmisa pe TVR a radicalizat lucrurile. Nastase nu seamana deloc cu Basescu, sint doua modele total opuse de comportament uman si politic, de gindire si exprimare. Desi amindoi vin din comunism, din FSN si din Bucuresti, ei sint doi oameni cu viziuni total diferite. Tocmai de aceea, unul dintre ei va polariza simpatia si increderea romanilor.
Romanii nu vor sa fie reprezentati de un personaj asupra caruia planeaza suspiciunea de a fi, de fapt, cel mai bogat dintre ei. Daca un om de afaceri cu o avere considerabila ar candida la presedintia Romaniei, pentru cei mai multi dintre noi ar parea un gest firesc. Insa, daca un prim-ministru a facut avere si o justifica prin numarul de oua de la Cornu, este cel putin ciudat. Romanii iubesc astazi bogatia, nu i-ar deranja sa aiba reprezentanti bogati, dar nu magnati crescuti la umbra Guvernului. Ei stiu, si aceste lucruri circula ca niste legende, ca Adrian Nastase „are farmacii prin toata tara” (este vorba de faptul ca este cunoscut ca actionar la cele mai importante trei firme de medicamente din Romania, adica afacerea cu cel mai mare profit: medicamentele sint scumpe, atit de scumpe incit romanii au murit cu retetele in mina).
Ardelenii nu-i inghit pe „mitici”. De fapt, ei nu suporta ingimfarea unora care se cred imbatabili, se cred atit de „diplomati” incit sa-i pacaleasca. Acesta este pentru ei „Mitica”: smecherul care vrea sa-i duca de nas. Ei nu suporta minciuna celui in stare sa imbrace haina unui personaj agreat de populatie, desi el insusi nu este asa. Rationament
ul simplu al omului este urmatorul: daca astazi ma minte spunindu-mi ca are convingeri de stinga precum Ion Iliescu, dar el este un om de dreapta, cum a dovedit-o in toti acesti ani; daca astazi se da taran si ia coasa in mina ca sa ma convinga ca este ca mine, inseamna pe de o parte ca este capabil de-o ipocrizie teribila si pe de alta parte ca nu degeaba joaca acest teatru, ci ca sa cistige ceva foarte important pentru el: puterea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s